... am auzit iar, despre fotbal. Am mai spus-o, de neînțeles atenția pe care încă o acordă media (non)rezultatelor echipei naționale. Mi-a pierit de mult cheful de a vedea un meci oficial al României, pentru că se ridică nejustificat ștacheta așteptărilor la cote foarte înalte (de zici că i-am fi bătut pe italieni, pe nemți și pe argentinieni de când lumea, înainte de a lua micul dejun), iar realizările sunt de-a dreptul rizibile, pe-alocuri comice.
Mi-am păstrat obiceiul de a mă uita seara la știri. Pierdere de timp, vor zice unii, blamându-mă. Informare și implicare civică, vor spune alții, felicitându-mă. Evident, adevărul e pe la mijloc, cumva. Recunosc franc că nu-s, nici pe departe, vreunul din ăia extrem de inteligenți, ca să pot renunța brusc și definitiv la acest obicei. Mă uit la ProTv, în general. Am senzația că aici șitirile sunt făcute încă de oameni cu capul întreg și fără vreo doagă lipsă. Profesioniști, dacă termenul nu a fost încă demonetizat de folosirea excesivă și fără sens, în discursul cotidian. Opțiunea a doua ar fi Digi24, unde tinerii de-acolo se străduiesc, și pe alocuri chiar reușesc, să țină steagul sus (vezi seria ʺRomânia furatăʺ).
La Sport însă, a tunat și i-a adunat. Parcă hașeru’ lui Sârbu a selectat doar CV-urile celor care au făcut carieră la Oblio sau practică la Click (sau orice altă revistă de can-can). De cele mai multe ori (aș fi vrut să pot zice ʺde fiecare datăʺ!), după ce știrile s-au gătat, iau telecomanda și schimb canalul. Oriunde, numai la Sport, la ProTv, nu. Din păcate, în seara asta, nu am fost pe fază, drept pentru care am fost lovit dur, scurt și îndesat, drept la mir, de fluxul știrilor sportive proteviste, ’coapte’ de Mironică & co și servite din prompter de o fată care zâmbește frumos, ce-i drept.
Pe rând, prima lovitură: ʺanunț șoc: Tătărușanu s-a retras de la Națională!ʺ.. gata, totul s-a sfârșit, nu pot să-mi revin.. cum mai putem trăi de mâine-ncolo, ce sens mai are viața ?!.. Măi, oameni, șoc e ceea ce s-a întâmplat la Piatra-Neamț sau ce face Trump acum, nevrând să predea Biroul Oval - ditamai președintele american, comportându-se precum un șef de trib din Ouagadougou! A apărat cumva, Tătărușanu, la vreun Mondial? Fost-a el selecționat ca Peter Shilton, de 125 de ori? Titular la Barcelona sau Bayern?.. No, ducă-se liniștit.
A doua: ʺscenariu de coșmar: România ar putea pica în grupă la tragerea la sorți pentru mondiale, cu Franța și Ungariaʺ - asta e din ciclul: România ar putea fi campioană mondială, dacă ar câștiga 7 meciuri la un turneu final, ultimele 3 cu Spania, Germania, Brazilia. Uite un scenariu de coșmar la fel de (dacă nu mult mai) plauzibil: România ar putea pica în grupă la tragerea la sorți cu Gibraltar și Liechtenstein. Iar apoi ni se descrie contextul, cu explicații care mă lasă perplex, la gândul la cât de jos a fost coborâtă ștacheta la națională: am reușit să ajungem în urna a doua valorică (cred că din mila UEFA, mai degrabă, că rezultatele nu ne-ar duce decât în a 5-a, maxim a 4-a!), pentru că am făcut un egal chinuit cu Irlanda de Nord (o forță a foltbalului european, ce mai!), bucurându-ne mic și nedemn de eșecul Rusiei în Serbia (vecinii administrându-le un sec 5-0), uitând că și noi am pățit la fel, pe vremea lui Chivu, Mutu, și Rădoi, în preliminariile CM 2010.
A treia: un tânăr care face nu știu ce giumbușlucuri pe o pârtie din Alpii francezi, sărind pe schiuri și aruncând o minge de baschet care intră în coș doar printr-un noroc chior și-o perseverență admirabilă (peste 200 de încercări, de cred că i-a venit tot sângele în cap, iar ochii i-au ieșit ca la melc) - ʺa rupt internetu'-n două!ʺ Acum șocul e la mine.. sunt dependent de internet, fraților, și nu-mi pică deloc bine vestea. Mă duc și-l bat, dacă m-a lăsat fără net, nu glumesc. Sar la laptop, deschid Mozilla și... nop, nu-i adevărat - internetul e-acolo, nerupt și încă funcțional, așa că răsuflu ușurat.
Ultima, dar care mă face să nu regret pățania din seara asta: ʺgolul anului vine din România - un tânăr a marcat din Lovitura Scorpionuluiʺ (cea care l-a făcut celebru acum mai bine de 25 de ani pe Higuita, charismaticul portar al Columbiei, într-un amical pe Wembley, în '95). Pfuuui, frate, ce-am pierdut!.. Mă apostrofez ușor, în gând - vezi băi, Dănuț, dacă ai renunțat la meciurile din liga lu' Mitică? Aici e FOTBALUL (cu majuscule, da?), nu în campionatele searbede și lipsite de spectacol din Germania sau Anglia!.. Nici nu mai pot respira, vreau s-aud unde/cine/cum/când a marcat minunăția de gol. Să fie de la Dinamo?.. Ar fi prea frumos. Nu, să fim realiști – poate CFR, poate Craiova, care mai crește și ceva tineri de la juniori, nu doar importă. Poate super-echipa aia care îi mai ciufulește pe ex-steliștii alungați de Armată din Ghencea? Cum le spune... ah, da - Academica ! (Clinceni, pentru conformitate).
Ei bine, nu, dragii mei. Este vorba despre atacantul Robert Asăvoaei, de la Știința Miroslava. Liderul seriei I din Liga a III-a. Perplexitate și tăcere jenată, o simt, pentru că nu v-ați fi gândit nici într-o mie de ani.
Aici sunt meciurile adevărate, s-o recunoaștem. Departe de tentațiile pariurilor, cu echipament împrumutat de pe te-miri-unde, cu plasa găurită la porți, de nu vezi golul bine când mingea trece prin ea, cu arbitri alergați prin lanurile de porumb de-un public mic, dar uneori extrem de pătimaș. Unde VAR-ul e-un material împrăștiat cu lopata dintr-o găleată, pe la colțurile terenului, și nu un sistem fancy, ca-n liga mare.
Și unde prima echipei, în cel mai fericit caz, e-un carton de mici aruncați pe grătar după ultimul fluier, asezonați cu un tuci de cartofi pai și, dacă patronul e-n toane bune, bere la discreție.
Dan,
19.11.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu