Am o stare un pic aiurea - nedefinită clar, de neliniște, amestecată cu îngrijorare. Mda, emoția momentului alegerilor m-a prins, deși am încercat să nu mă mai las afectat, de data asta.
Am renunțat la a mai urmări campania electorală în ultima săptămână, cu excepția unui film de 22 de minute făcut de cei de la Recorder (bun, de altfel). I-am văzut acolo pe cei mai cunoscuți candidați din oferta de 18 potențiali primari ai București-ului în 2020 - Anno Domini (mă rog, doar vreo 3-4 dintre ei cu șanse reale) și mi-am dat seama că e groasă... ne-așteaptă ani buni până la modernizarea țării, așa cum o clamează mai-marii momentului, nu importă partea spectrului politic de care aparțin.
Însă, orice s-ar întâmpla, sunt de părere că PSD-ul și-a dat deja măsura măiestriei în Administrația locală, din 2008 încoace: trafic pulbere, poluare necontrolată (de Cascadorii Râsului modul în care Primăria, APM-ul si Ministerul Mediului își pasează responsabilitatea când senzorii de măsurare a calității aerului o iau razna și se înroșesc alert, atingând praguri apropiate de cele letale în cazul unora dintre indicatori - asta dacă au reușit să identifice sursa poluării !..), infrastructură zob (vezi Podul Ciurel, care vine de niciunde și duce către nicăieri sau interminabila reabilitare a liniei tramvaiului 5). PSD conduce orașul de 12 ani, ajunge.
Sper din toată inima ca Nicușor Dan să câștige azi. Nu sunt naiv să-mi închipui că, dacă el va fi noul primar, toate problemele orașului își vor fi găsit rezolvarea. Nu, nici pe departe - sunt prea multe, prea complexe și necesită efort susținut. Dar alegerea lui e primul pas către schimbare și, de ce nu ?, către modernizare. Dar mi-e teamă, mi-e teamă întotdeauna când partenerul de întrecere e PSD-ul. Joacă murdar și nu știe să piardă. Pentru că, dacă va pierde, toate sinecurile oferite atât acoliților de partid, cât și celor din casta de sorginte voluntaro-moldoveană, vor dispărea definitiv.
Aceleași emoții le-am avut și-n 2012, și-n 2016, de câte două ori, în acei ani. Rezultatul ce părea anormal la locale, speram că va fi corectat la parlamentare. Nu s-a întâmplat așa, iar PSD a pus mâna pe putere de la nivel de sat, până la nivel de stat. Rețin însă, ca pe-un coșmar teribil - și în 2012, și în 2016 - așteptarea plină de speranță de la ora 9 fără 5 și teribila dezamăgire de la 9 și-un minut seara, când apăreau primele estimări pe tv.
Așa că, azi m-am hotărât să nu mă mai uit la sondajele de la 9. Citesc ceva ușor sau frunzăresc pe net (exclus fb), mă bag la somn și sper că, poate de-acum va începe schimbarea reală.
Ne-auzim dimineață, da ? Dați-mi vești bune, vă rog. 😄
Dan
27.09.2020
duminică, 27 septembrie 2020
miercuri, 2 septembrie 2020
Drumul spre mare
De câțiva ani (buni) evit litoralul românesc. Motivele sunt cât se poate de simple: detest mitocănia afișata ostentativ și urăsc meltenii care folosesc autostrada către Constanța după cum îi taie capul lor pătrat, dar cu minte puțină. Și, de ce să nu recunosc, Marea Neagră se vede/simte superb și din Bulgaria ! 😄
Dorul de mare, neostoit de anul trecut (ohh, Creta!), nu putea fi stins tot pe țărmurile mirifice ale Greciei, din motive lesne de înteles - Covid ne-a făcut praf traiul liniștit și obișnuința unui concediu de vis la Egee. O încercare timidă de a găsi o cazare decentă prin Mamaia, Neptun, Olimp sau Costinești, a dus la inevitabilul eșec, desigur. Ori hotelurile erau fully booked (haida, deh! lăsați, dom’ne, bancurile!), ori prețul era similar cu vânzarea camerei, nu cu închirierea ei pe o durata limitată de timp (de exemplu, 1200 euro pentru 6 nopți la Panoramic Olimp). Așa că Bulgaria a fost câștigătoare detașată, pentru că experiențele anterioare o fac să plece de fiecare dată din pole position, la mare avans în fața litoralului autohton. Iar asta nu se va schimba, din păcate, în următorii 20-30 de ani, optimistic vorbind.
Cunoșteam Nisipurile de Aur dintr-un alt concediu, petrecut în urmă cu doi ani. Hotel Gradina ne-a întâmpinat voios, cu brațele deschise și cu respectarea tuturor măsurilor de precauție impuse de covid. De menționat și faptul că intrarea în Bulgaria se face fără impunerea prezentării unui test PCR (sau două, vezi Ungaria) negativ, la trecerea frontierei.
Impresii despre drum, acum. Am ales traseul pe A2, cu ieșire pe la Negru-Vodă, apoi General Toshevo, Balcic, Nisipurile de Aur. Am plecat marți, deci traficul a fost rezonabil, fără poveștile de groază din weekends. Primul șoc a fost reabilitarea autostrăzii, de la ieșire până la km 35. Le-a ieșit, de data asta. Nu știu dacă înainte de sezon sau în timpul acestuia, dar pentru mine nu mai contează. Am o singura îndoiala, de ce a rămas un km neîmbunătățit, de la 35 la 36. Poate a fost considerat într-o stare mult mai bună ca restul ? Ei bine, nu e. Sau poate a fost lăsat ca martor, știți de exemplu, clădirile păstrate ca ruine în orașe bombardate și distruse de război - Belgrad sau Hiroshima - ca generațiile viitoare să știe cum se circula pe autostradă în vremea guvernării roșii. Sau galbene, whatever. 😄
Al doilea șoc, coada de la Fetești, pentru plata cash la barieră, a celebrei taxe de pod. Really ? În epoca internetului și a smartphones, să nu fii în stare sa achiți elegant și să treci nestingherit printre barierele cu pricina ? Nostalgii de stat la coadă ? (cel puțin 30-40 min, după lungimea cozii respective - la o singură intrare, că restul de 4 erau pentru cei care folosesc e-tarif) Am râs, glumind amar că ăștia sunt fie din gașca lui Tudose care nu au vreun card, fie din ăia și mai și, care citesc cuvântul card de la coadă la cap și-apoi se sperie de drobul de sare...
Ultimul șoc, cel pozitiv: la Negru-Vodă doar 5 minute petrecute în vamă, pentru verificarea cărților de identitate. Vigneta cumpărată online a ușurat și intrarea pe DN-ul de Balcic, așa că, în numai 3 ore și 40 de minute de la plecarea de-acasă, am parcat în fața hotelului.
Despre Nisipuri, mai vorbim la întoarcere, da ? Acum, mă grăbesc spre plajă. Nu știu, dar fac o baie cum ajung !...😄
Dan
2.09.2020
Dorul de mare, neostoit de anul trecut (ohh, Creta!), nu putea fi stins tot pe țărmurile mirifice ale Greciei, din motive lesne de înteles - Covid ne-a făcut praf traiul liniștit și obișnuința unui concediu de vis la Egee. O încercare timidă de a găsi o cazare decentă prin Mamaia, Neptun, Olimp sau Costinești, a dus la inevitabilul eșec, desigur. Ori hotelurile erau fully booked (haida, deh! lăsați, dom’ne, bancurile!), ori prețul era similar cu vânzarea camerei, nu cu închirierea ei pe o durata limitată de timp (de exemplu, 1200 euro pentru 6 nopți la Panoramic Olimp). Așa că Bulgaria a fost câștigătoare detașată, pentru că experiențele anterioare o fac să plece de fiecare dată din pole position, la mare avans în fața litoralului autohton. Iar asta nu se va schimba, din păcate, în următorii 20-30 de ani, optimistic vorbind.
Cunoșteam Nisipurile de Aur dintr-un alt concediu, petrecut în urmă cu doi ani. Hotel Gradina ne-a întâmpinat voios, cu brațele deschise și cu respectarea tuturor măsurilor de precauție impuse de covid. De menționat și faptul că intrarea în Bulgaria se face fără impunerea prezentării unui test PCR (sau două, vezi Ungaria) negativ, la trecerea frontierei.
Impresii despre drum, acum. Am ales traseul pe A2, cu ieșire pe la Negru-Vodă, apoi General Toshevo, Balcic, Nisipurile de Aur. Am plecat marți, deci traficul a fost rezonabil, fără poveștile de groază din weekends. Primul șoc a fost reabilitarea autostrăzii, de la ieșire până la km 35. Le-a ieșit, de data asta. Nu știu dacă înainte de sezon sau în timpul acestuia, dar pentru mine nu mai contează. Am o singura îndoiala, de ce a rămas un km neîmbunătățit, de la 35 la 36. Poate a fost considerat într-o stare mult mai bună ca restul ? Ei bine, nu e. Sau poate a fost lăsat ca martor, știți de exemplu, clădirile păstrate ca ruine în orașe bombardate și distruse de război - Belgrad sau Hiroshima - ca generațiile viitoare să știe cum se circula pe autostradă în vremea guvernării roșii. Sau galbene, whatever. 😄
Al doilea șoc, coada de la Fetești, pentru plata cash la barieră, a celebrei taxe de pod. Really ? În epoca internetului și a smartphones, să nu fii în stare sa achiți elegant și să treci nestingherit printre barierele cu pricina ? Nostalgii de stat la coadă ? (cel puțin 30-40 min, după lungimea cozii respective - la o singură intrare, că restul de 4 erau pentru cei care folosesc e-tarif) Am râs, glumind amar că ăștia sunt fie din gașca lui Tudose care nu au vreun card, fie din ăia și mai și, care citesc cuvântul card de la coadă la cap și-apoi se sperie de drobul de sare...
Ultimul șoc, cel pozitiv: la Negru-Vodă doar 5 minute petrecute în vamă, pentru verificarea cărților de identitate. Vigneta cumpărată online a ușurat și intrarea pe DN-ul de Balcic, așa că, în numai 3 ore și 40 de minute de la plecarea de-acasă, am parcat în fața hotelului.
Despre Nisipuri, mai vorbim la întoarcere, da ? Acum, mă grăbesc spre plajă. Nu știu, dar fac o baie cum ajung !...😄
Dan
2.09.2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)