Nu mai este niciun secret,
iubesc Grecia. Mai bine zis, iubim Grecia. Și eu, și-ai mei, și toți prietenii ori
cunoscuții noștri care-au călcat vreodată nisipul unei plaje de la Marea Egee, Mediterană sau Ionică. Grecia e locul unde mă simt confortabil, patul e curat, masa la
tavernă așijderea, oamenii sunt prietenoși și, în cele mai multe cazuri,
corecți (singura fisă de 1 eurocent pe care am văzut-o ever am primit-o la un supermarket în Thassos, ceea ce mă face să cred
că grecii de rând știu să aprecieze banul la justa sa valoare). Din peregrinările mele prin Bulgaria
și Grecia din ultimii 3 ani, am înțeles foarte bine că noi, balcanicii, ne
asemănăm atât de bine, încât, sincer, n-am să înțeleg vreodată ce-avem de
împărțit unii cu alții... în afara unei ipotetice bunăvoințe a mai-marilor
Europei. Care însă, apare rar și cu alte scopuri decât așteptările noastre de
mai bine. Mai bine pentru ei, da, nu contest... Lăsând la o parte anumite cutume legate de
istoria zbuciumată a acestui spațiu, să admitem, totuși, că Grecia are
avantajul unei țări care nu s-a "bucurat" de prea multă lumină de la
Răsărit, aș zice că au fost fericiții câștigători ai unei conjuncturi
favorabile. Pe scurt, au fost mai norocoși ca alții.
