Cuvinte care mă “dor”

Fac parte din generaţia celor care au prins învăţământul liceal în două trepte - treapta I, la absolvirea gimnaziului, treapta a II-a la final de clasa a X-a. Am avut emoţii la ambele examene, aveau grijă profesorii de asta (şi părinţii, desigur). Hai să zicem că treapta întâi nu era aşa o tragedie dacă o ratai (la mine ar fi fost :)), tot poporul trebuia să facă zece clase, chit că mai erau unii care nu ştiau nici măcar tabla înmulţirii la sfârşit de a opta, dar la treapta a doua treaba era mult mai serioasă.

Mi-e dor de Hagi

L-am iubit pe Hagi de când mă ştiu. Am început să-l iubesc mai întâi ca fotbalist, mai apoi l-am descoperit ca om. Un om extraordinar, zic eu, un exemplu de ce înseamnă să nu-ţi pierzi cumpătul când dai de bani mulţi şi faimă aşijderea.

Benzina

Mi-aduc aminte că primii ani de după ‘90 au fost anii cei mai activi din punct de vedere civic pentru mine, ca şi pentru mulţi dintre prietenii mei. N-am apucat Piaţa Universităţii în direct, eram încă elev la liceu. Am participat cu mare entuziasm la mişcările de protest sau la mitingurile convocate de diverse asociaţii studenţeşti, nu conta foarte mult subiectul. Mă rog, conta, dar să spunem că, de regulă, erau variaţii pe aceeaşi temă - lupta împotriva a tot ceea ce reprezenta vechiul, a tot ceea ce nu lăsa noul să intre în viaţa noastră.