Următoarea întâlnire după Barcelona avea să fie găzduită de partenerii francezi. Așteptam cu interes locul propus, oare unde să fie acesta?... Chamonix-Mont-Blanc, Haute Savoie. Când? Aprilie 2013, cam la început de sfârșit de sezon hibernal.
O scurtă privire
pe hartă mi-a relevat faptul că cel mai apropiat aeroport de Chamonix, nu e în
Franța (oricum, din București nu am găsit zbor direct spre Lyon sau Grenoble,
cele mai apropiate mari orașe cu aeroport), ci în Elveția. Geneva, la circa 100
km. Bun, următorul pas – rezervare bilet. Dar ce te faci, că nici spre Geneva
nu există zbor direct.. Păi, folosești Swiss Int'l Airlines (companie deținută
de Lufthansa, urmașa defunctei Swissair, ce a dat faliment în 2002) care zboară
direct din București, dar beneficiezi în plus și de-un tranzit scurt prin
scumpa Elveție (și-aici rog a se citi sensul propriu al epitetului folosit, nu
cel figurat), schimbând avionul în Zürich, unde respectiva companie are
principalul hub.
Mai departe, poți
apela la un rent-a-car din Geneva care să te ducă spre destinația franceză, la
Chamonix. Cam complicat, o mașină închiriată nu e deloc ieftină, în jur de 75
de euro/zi una fără fițe, de categoria a II-a (am cerut Logan agenției
respective, dar nu aveau așa ceva în garaj; o fi la categoria a III-a? pffui,
nu m-am gândit... ok, lăsând gluma la o parte, aș fi preferat-o oricărei alte
variante), unde mai pui că trebuie să ai pe card cam 1300-1500 de euro, just in
case. Adică în cazul în care vrei să o închiriezi. :) Știam că Elveția e
scumpă, dar nici chiar așa... un purcoi de bani pentru numai 2 zile de împrumut?!
Am zis elegant pas minunatei oferte primite de la agenția de turism care se
ocupa cu genul ăsta de oferte, prea mare bătaie de cap. La întrebarea mea
despre alternativele existente de transport public (auto sau CF) la
rent-a-car-ul cel mult prea scump, partenerul francez mi-a trimis un link cu
site-urile a cel puțin 20-30 de companii de transport ce asigură zilnic
tranzitul turiștilor amatori de sporturi de iarnă (și nu numai) debarcați în
Geneva, către cea mai cosmopolită stațiune din Alpi, Chamonix-Mont-Blanc. Așa
că am apelat cu încredere la acestea din urmă, rezervându-mi loc online la una
dintre cele mai apreciate pe TripAdvisor (deh, ne uităm și noi la ce mai spun
alții, să știm la ce să ne așteptăm), mai precis Chamexpress. Microbuze
elegante, de 10-15 persoane, cei aprox. 100 km fiind parcurși în mai puțin de-o
oră și jumătate. Très joli.
Ca o ultimă
chestiune legată de transport: jur că niciodată nu mai plec la o întâlnire de
lucru chiar în ziua desfășurării ei! Jur!.. :) De ce? În ultimul moment, am
observat că agenda reuniunii la care urma să particip se deschidea la ora
14,00, așa că am avut "extraordinara" inspirație să cer amânarea biletului
de avion cu o zi și am decis să plec chiar în dimineața cu pricina. Conform
calculelor, aveam să ajung în jur de 12,30 în Chamonix, cu timp berechet pentru
check-in și poate și-un refresh integral înainte (de înviorare).
Am privit/ascultat întotdeauna cu compasiune (dar și un pic amuzat, de la
caz la caz) poveștile celor care au pățit diverse întâmplări, de genul
pierdut/amânat/anulat zbor. Și-i căinam: măi, săracii!... ce aiurea, să-ți
încurce planurile un așa ghinion!.. Un coleg trebuia să plece în State acum 2
ani, dar erupția vulcanului islandez Grímsvötn a dus la închiderea unei bune
părți a spațiului aerian european și anularea multor zboruri, așa că tot ce-a
mai putut face a fost să-și recupereze banii de la KLM. One lifetime
opportunity, gone. Eeei, dar când ți se întâmplă chiar ție... e cu mult mai neplăcut, credeți-mă pe cuvânt. Și dispare și-orice urmă de amuzament.
Mda, să revenim. Decolarea era prevăzută pentru ora 06,40. Ceasul îmi arăta deja ora 6,45 – la poarta de îmbarcare, tăcere totală. Imediat vine un anunț scurt – un membru al echipajului nu se simte bine, se întârzie puțin îmbarcarea. Nu-i bai, gândeam, doar să nu pierd legătura din Zürich, aveam doar 90 de minute disponibile pentru operațiunea de schimbare a avionului. Trece de 07,00, lumea începe să se agite, întrebări pe un ton din ce în ce mai ridicat bombardează operatoarele de la ghișeu. Acestea, imperturbabile, furnizează același răspuns standard, ca o placă de patefon stricat: revenim de îndată ce avem alte amănunte. La ora 07,10 "amănuntele" cad peste asistență ca un duș rece de toamnă – comandantul a decis să anuleze zborul. De ce? Din cauza faptului că o stewardesă nu se simte bine!... Hilar, dacă n-aș fi și eu afectat. Păi, dom' căpitan, ce-are ... cu ...? (știți proverbul) Doamna ține manșa sau are grijă de pasageri? Ceilalți membri ai echipajului au două mâini stângi, nu se descurcă s-o suplinească pentru 2 ore, la servirea unui snack? Haida, deh!.. Dacă i se făcea rău copilotului, mai înțelegeam. Dar, în rest, cum așa?! Bun, apar și miștourile inerente despre rolul respectivei doamne în economia zborului și menținerea tonusului căpitanului :), dar astea nu ne ajută deloc. În fine, căpitanul decide, el știe cel mai bine, ce și cum.
Mda, să revenim. Decolarea era prevăzută pentru ora 06,40. Ceasul îmi arăta deja ora 6,45 – la poarta de îmbarcare, tăcere totală. Imediat vine un anunț scurt – un membru al echipajului nu se simte bine, se întârzie puțin îmbarcarea. Nu-i bai, gândeam, doar să nu pierd legătura din Zürich, aveam doar 90 de minute disponibile pentru operațiunea de schimbare a avionului. Trece de 07,00, lumea începe să se agite, întrebări pe un ton din ce în ce mai ridicat bombardează operatoarele de la ghișeu. Acestea, imperturbabile, furnizează același răspuns standard, ca o placă de patefon stricat: revenim de îndată ce avem alte amănunte. La ora 07,10 "amănuntele" cad peste asistență ca un duș rece de toamnă – comandantul a decis să anuleze zborul. De ce? Din cauza faptului că o stewardesă nu se simte bine!... Hilar, dacă n-aș fi și eu afectat. Păi, dom' căpitan, ce-are ... cu ...? (știți proverbul) Doamna ține manșa sau are grijă de pasageri? Ceilalți membri ai echipajului au două mâini stângi, nu se descurcă s-o suplinească pentru 2 ore, la servirea unui snack? Haida, deh!.. Dacă i se făcea rău copilotului, mai înțelegeam. Dar, în rest, cum așa?! Bun, apar și miștourile inerente despre rolul respectivei doamne în economia zborului și menținerea tonusului căpitanului :), dar astea nu ne ajută deloc. În fine, căpitanul decide, el știe cel mai bine, ce și cum.
Ieșim pe o altă poartă, pașapoartele sunt verificate din nou (stupid!),
suntem luați cu autobuzul să mergem să ne recuperăm bagajele, ajungem la sosiri.
După cea mai scurtă cursă zburată vreodată :), revenim pe la sosiri, să ne recuperăm
bagajele. Evident, după un alt control – culmea stupizeniei!..
În hol la plecări, toată lumea se așează la o coadă unde o singură
operatoare Swiss va încerca să ofere rute alternative pentru destinația
fiecăruia. Demers sisific, după o oră și jumătate de stat la coadă, doar 3-4
persoane pleacă mulțumite. Cei care pierd legăturile spre destinații de vacanță, gen Caraibe sau Palma de
Mallorca, sunt extrem de "recunoscători" companiei helvetice, murmurând
printre dinți o serie lungă și instructivă de mulțumiri la adresa Swiss. :) Mai au puțin și-o iau pe sus
cu tot cu chioșc pe duduia respectivă. Între timp, pentru că tot stau în loc
(coada nu avansează deloc), sun la agenție să mă ajute cu rerutarea biletului,
altfel îmbătrânesc aici și nu mai plec spre Geneva. Ghinion, acolo programul
începe abia la 09,00 și eu n-am nici măcar un număr de mobil al fetelor (acum
am două, mi-am învățat lecția). În fine, la 09,05 mă sună de la agenție – puteți merge
prin Frankfurt, cu Lufthansa. La ce oră? La 09,10. Da, mulțumesc de info. La
biroul de check-in operatorul îmi arată zâmbind pista – ia priviți ce frumos decolează.
Normal, nemții ăștia își respectă programul, nu au pe niciunul din echipaj cu
mahmureală la activ. Next? Lufthansa, la 13,30, cu tranzit prin München. Asta
e, aveam să ratez programul din prima zi.
Într-un final, aterizez la Geneva, la 17,10. Ajung în timp util la
Chamexpress, la 17,30 se pleacă spre Chamonix. Drumul ocolește lacul Geneva
(imens și de-un albastru intens, l-am văzut din avion), trece peste Rhône (fluviul care "traversează" lacul amintit în lungul său drum
către Mediterana) și apoi urmărește cursul râului Arve, cale de 100 de km, până
ajungem în Chamonix. Încerc timid să prind câteva instantanee de pe traseu, dar
parbrizul microbuzului influențează în mod negativ calitatea fotografiilor. Prin
lateral, parcă e mai bine. Zăresc l'Aiguille du Midi, impresionant. Gazda
noastră planificase o incursiune acolo, pentru a doua zi. Vremea e
încântătoare, un soare calduț ne însoțește pe tot parcursul, cerul e senin,
doar câțiva norișori se țin răzleți pe fruntea lui, fără însă a-i pune vreo
stavilă soarelui cel strălucitor. Temperatura de 20-21°C întregește acest
tablou de vis.
Microbuzul mă debarcă chiar în fața hotelului, Mercure City Center. Fără
discuție, e unul dintre cele mai elegante hoteluri în care am stat. Nu știu
dacă să-l pun în clasament în fața lui Abrego, din Monterrey, dar cu siguranță,
poate sta pe prima treaptă a podiumului, e loc pentru ambele. Prin urmare, merită
să-i acordăm puțină atenție. Un hotel cochet, elegant, cu o tentă rustică, aș
zice. Nu foarte înalt (se ridică doar pe 4-5 nivele), respectă o arhitectura specifică
zonelor montane, lemnul fiind omniprezent în decorațiunile balcoanelor și ale
fațadei. Cu multe ghivece pe balcoane, dar și pe trotuarul din fața
intrării, ghivece (confecționate din lemn) în care gazdele au expus superbi puieți de brad argintiu. Holul
din interior care duce către recepție este pavat cu piatră, mai multe fotolii
acoperite cu lavițe călduroase îți conferă o așteptare plăcută, în caz de
aglomerație. Nu e cazul, rezervarea fiind făcută în prealabil, intru imediat în
posesia cartelei de acces.
Camera – minunată, într-un cuvânt. Impresionează distribuția interioară a
spațiului, extrem de ingenioasă. Arhitectul decorator trebuie felicitat, cu
siguranță, pentru modul în care a știut să creeze o ambianță interioară atât de
caldă și plăcută, utilizând iscusit spațiul avut la dispoziție. Holul de intrare – destul de lung, nu dai direct în pat, cum
se mai întâmplă pe la Ibis. :) În dreapta, baia – elegantă, sclipitor de curată,
cu cadă, parchet pe jos, dotată corespunzător cu cele specifice, plus o tonă de
prosoape. Dar, totuși, ceva lipsește din peisaj... toaletă, nu avem?!.. Avem,
dar într-o cameră separată, cum intri din hol, în stânga. Ei, poftim, cât
trăiești, tot mereu afli ceva nou; mda, apreciez ideea, dacă unul face duș și celălalt
reclamă o urgență fiziologică, există soluție, fără a-l scoate pe cel din duș
cu șamponul șiroindu-i pe fizic. :) Din hol, dai într-un living spațios, confortabil,
simți fizic căldura cu care ești întâmpinat. Este dotat cu două canapele, gen
colțar, cu multe perne de reazem fiecare, plus un mic fotoliu rotund. Husele –
simfonie de culori, în roșu și negru. Pe jos, mochetă gri, mițoasă, asortată cu
elementele de mobilier prezente (din lemn de brad) – comodă și minibar, plus
peretele despărțitor între living și dormitor. Iluminatul este asigurat de
aplice montate pe pereți, nu pe tavan, dar și de o veioză cu picior înalt, cu
abajur interesant, de formă paralelipipedică, din hârtie creponată. Dormitorul
este intim, patul generos, salteaua comodă, cu multe perne – mari, mici și
medii :). Plus veioze individuale la cap, pentru citit înainte de somn. În
față, televizorul cu o diagonală ce depășește lejer 80 de cm, sub care e
amplasată o măsuță pentru diverse (un laptop, o trusă de machiaj, depinde de
locatar). De fapt, peretele despărțitor susține două televizoare, din living
poți privi separat la tv (cu ecran de aceleași dimensiuni) stând comod pe-o
canapea, dacă partenerul de sejur cade obosit după o zi agitată de schi, să
zicem. Și, ca totul să fie perfect, camera (garsonieră, de-a dreptul)
beneficiază și de un mic balcon, cu două șezlonguri simple, între care stă o
mini-măsuță (de fapt, o buturugă care adaugă încă o tușă rustică la aspectul
general). Loc ideal pentru a savura o cafea sau un ceai dimineața, privind
în zare, către crestele înzăpezite ale Alpilor...
Mont-Blanc-ul mă aștepta cuminte, a doua zi aveam un rendez-vous promis
de Philippe. Dar despre Chamonix și atracțiile lui, în episodul următor. :)
Dan
16.11.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu