Ziua Națională

Mi-aduc aminte de dezbaterile febrile pentru desemnarea noii zile naționale a României de după '89, după ce s-a căzut de acord că 23 August nu-i tocmai una dintre cele mai relevante zile pentru națiunea noastră, tocmai ieșită din ghearele socialismului. Trebuia schimbată, fără îndoială, aici a fost consens. Mai greu a fost să găsim o alta, că spiritul democrației abia înmugurite a dus imediat la discuții aprinse, de o nebănuită și nemaiîntâlnită intensitate până atunci.

Una din primele propuneri - 10 Mai - a căzut repede la vot, democrație-democrație, dar nici chiar așa! Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic... sau să se schimbe pe ici-pe colo, prin punctele esențiale.:) Cam așa s-a întâmplat - fără electroșocuri aplicate bolnavului, că poate îl lasă inima de tot. Să admitem, totuși, că majoritatea oamenilor, societatea în ansamblul ei, nu era pregătită pentru transformări atât de radicale. Nici în '46 nu era pregătită de comunism, perfect adevărat. Dar impunerea prin forță a monarhiei ar fi însemnat că nimic nu s-a schimbat de-atunci. Mă rog, e loc și pentru alte interpretări, nu insist.

O altă propunere a fost ziua de 22 Decembrie, dată foarte recentă în memoria colectivă. Ziua când dictatura a căzut, românii devenind o națiune liberă. De ce nu 17 Decembrie, când a izbucnit mișcarea în Timișoara?, au replicat alte voci, libere cu câte zile înaintea celor din București. Pentru că la București se dă ora exactă ș.a.m.d. discuțiile sterile continuându-se tâziu în noapte, la ședințele defunctului (pe alocuri, comicului) CPUN. Dar pe când totul era stabilit și, dacă nu mă înșel, gata de a fi supus la vot, un apel din partea istoricilor Academiei a opinat că, cea mai potrivită zi pentru Sărbătoarea Națională, este cea de 1 Decembrie. Din nou discuții interminabile, anticomuniști (care țineau să promoveze simbolul lui 22 Dec.) vs. comuniști (care, chipurile, ar fi vrut să fie 1 Dec. numai pentru a nu le da satisfacție celorlalți)... Într-un final, s-a votat pentru ziua Marii Uniri, care, și în opinia mea, a reprezentat alegerea justă, 1 Decembrie marcând una dintre cele mai fericite zile din istoria acestui neam.

Am trăit întreaga viață aici, am umblat mult, am văzut aproape toate colțurile țării, am fost bine primit pe unde-am înnoptat, am avut și experiențe neplăcute cu oamenii, indiferent de zonă sau etnie. Am fost întâmpinat cu prietenie la Gheorgheni, cu indiferență la Vaslui. Aș reveni cu inima deschisă la o anume pensiune din Galați, după cum voi evita întotdeauna o alta din Beiuș. Îmi place țara mea, cu bune și cu rele, fără să am pretenția că e cea mai cea din lumea asta largă. Nu, sunt și altele frumoase, dar aici e locul unde m-am născut, de aceea nu cred că mi-ar fi prea ușor să trăiesc într-un alt colț de lume. Nu mi-este jenă să recunosc că sunt român când ajung pe-afară, mă bucur când străinii au auzit de România sau chiar vorbesc frumos despre ea. E o mică satisfacție că, deși s-a încercat asiduu, nu s-a distrus încă imaginea de ansamblu. Oamenii știu încă să aleagă grâul din neghină. Poate vom trăi și momentele în care se vor mai ridica din nou oameni politici de care să fim cu toții mândri. Puțin probabil, sunt de acord, dar sper.

Cum îmi respect eu țara? Nimic spectaculos - plătesc impozite la zi, încerc să promovez spiritul civic prin puterea exemplului personal (nu scuip coji de semințe pe stradă, nu vopsesc cu graffiti vagoanele CFR etc.), încerc să le explic copiilor mei diferența dintre bine și rău, mă temperez în trafic, chiar dacă mi-e destul de greu, uneori. Încerc să-mi respect aproapele, în fiece împrejurare. Sunt un bun patriot? Nu, nu cred. Aș zice că sunt însă, unul dintre miile de cetățeni care-și respectă țara cu mult mai mult decât alți patrioți de complezență.

Nu am urmărit știrile zilelor trecute, mă obosește rău patriotismul de fațadă. Și-aici nu mă refer numai la politicieni (de la ei chiar nu aveam pretenții, mai cu seamă că sunt în campanie), ci la întreg peisajul social zugrăvit în media televizată. Români care au reușit în Italia sau Germania? Bravo lor! Nimic însă, despre cei care s-au întors necăjiți, înșelați sau batjocoriți de-acolo. Care au crezut că totul e roz afară, precum se vede de 1 Decembrie pe micul ecran. De fiecare dată, se creează o imagine idilică despre străinătate, fără să fie arătați și cei care n-au reușit și care nu plâng la televizor, cerând bani de la binefăcătorii de serviciu, iubitori de publicitate gratuită (nu vorbim aici de cei certați cu legea, ei țin, oricum, prima știre a jurnalelor tv în celelalte 364 de zile ale anului). Hai să punem steagu' în balcon de 1 Decembrie. De ce nu în toate celelalte zile ale anului? Americanii îl țin ridicat în curtea casei pe tot parcursul anului, nu numai de 4 iulie. Știți ce superb arăta bulevardul principal din Gherla, mai acum câțiva ani, cu tricolorul pe fiecare stâlp de iluminat public? Nu, pentru că tot în acea perioadă, în Cluj era mare discuție pe aceeași temă și era mai suculentă știrea prezentată într-un ambalaj cu iz naționalist; în Gherla reprezenta doar normalitatea, nimeni nu protesta, niciun scandal... ce rost avea? Antena 3 - hai să ne împopoțonăm în straie populare. Penibililor, v-a cuprins smerenia în ajun de 1 Decembrie?!...

Am fost foarte încântat să aflu azi dimineață cum au serbat conaționalii mei ziua de 1 Decembrie. Pe rând: tinerii au rupt în două cluburile patriei, cu mult șpriț și cu fete frumoase dansând lasciv pe bar - ei, poftim!... Să fim serioși, asta se face în fiecare zi, liberă sau nu, de week-end sau nu, depinde de bugetul lui papa. Avea vreo legătură cheful din club cu ziua României? Cam tot atât cât am eu cu șeful unuia din triburile amazoniene. :) Cei mai puțin tineri au fost la restaurant, că până acum le-a fost rușine, desigur, iar rapsozii populari i-au delectat la final de beție c-un patriotic "Noi suntem români" (din ăia verzi, of course), plus "ș-altă dată o s-o facem și mai lată" (tot de 1 Decembrie, ce credeați?). Ca să vezi, domnule, noroc cu ziua națională, altfel oamenii ăia ar fi uitat cu totul ce înseamnă noțiunea de restaurant!... Alții au tras din greu cu mici și bere la Moeciu. Nemaiauzit!... Ultimii, ăia fără bunsimț, în general, s-au înghesuit la sarmale și țuică fiartă oferite plebei pe banii primăriei (sau ai te-miri-cărui "catindat"). Nu, zău. E pentru prima oară când aud așa ceva, parol!... :))).

Cred că iubesc mai mult ideea de România, decât cea de român, când văd/aud ce înseamnă patriotismul, în viziunea unor astfel de specimene. Norocul meu că am trecut și prin locuri unde am cunoscut oameni care fac în tăcere mult mai multe pentru România decât patrioții de serviciu din ziua de 1 Decembrie.