Monterey, Abrego

După plimbarea la malul Oceanului, care m-a făcut să mă simt la capătul Lumii (chiar eram!) m-am întors repejor către Magic Carpet. A urmat transferul cu un taxi către Hotel Abrego, locul ce a devenit "acasă" pe parcursul celor 4 zile pe care aveam să le petrec în Monterey. Aici am avut, de fapt, rezervarea făcută de partenerii mei de lucru, încă de la începutul discuțiilor; când am cerut referințe despre posibilitățile de cazare existente în oraș, Abrego a fost opțiunea cea mai la îndemână indicată de ei. De ce n-am stat din prima zi aici? Pentru că există anumite practici, bine încetățenite în US, prin care hotelurile încearcă să te ciupească (m-ai corect spus, jupoaie) de niște bani în plus în momentul în care cererea este mult mai mare decât în mod obișnuit. Datorită unor motive ambigui (perioadă de vacanțe?!..) ori din rațiuni al căror sens îmi scapă, în acel week-end, managementul a hotărât să majoreze taxa pentru prima mea noapte, rezervată și confirmată anterior, de la 109 usd la 319 usd!...  

Să te facă să "simți" din plin efortul făcut pentru a-ți ține locul ocupat, ei având cereri serioase de la cei nou-veniți în oraș, probabil fără rezervări prealabile (nu vreau să știu cu cât îi taxau pe aceștia din urmă, pentru noaptea respectivă). La recepție, prețul era ceva mai ridicat (130 usd), eu am beneficiat însă, și de un corporate rate pe care partenerii noștri îl aveau agreat prin contract cu hotelul. Contract pe care managementul Abrego nu se jenează să-l mai încalce din când în când, că doar mirosul banilor sau al câștigului imediat are acest efect asupra orișicui, din păcate. În fine, deși Jesper m-a asigurat că face toate eforturile să elimine suprataxarea abuzivă, am adoptat soluția cea mai simplă, rezervând la un alt hotel pentru prima noapte, scutindu-l, astfel, și pe el de neplăceri inutile. Acum, ce să zic? Am mai văzut și pe la noi majorări de week-end, o practică pe care sincer n-o înțeleg sau aprob, dar chiar una așa nesimțită, de 300% - niciodată!...

La 12 și-un pic taxi-ul mă debarcă la Hotel Abrego. De-afară pare drăguț, are o curte interioară mare (parcare generoasă), multe corpuri de clădire care o împresoară pe toate laturile, cu balcoane largi la fiecare cameră, toate cu un etaj sau maxim două. Arhitectură deosebită, rustică, culori calde, galben pal îmbinat cu maroul acoperișului și al balcoanelor. Impresia bună e confirmată și la interior, recepția este aerisită, largă, cu 2-3 persoane pe fiecare schimb. În stânga liftul de acces, în dreapta barul, plus mesele restaurantului. E deschisă și ușa pentru cele câteva mese amplasate în aer liber, la exterior, unde soarele te îmbie să ieși din bârlog. E amiază, temperatura a trecut de 27-28°C, e extrem de plăcut, deși aseară regretam că nu mi-am luat cojocul. Fără îndoială, calitativ, Abrego e peste Covorul Fermecat din Seaside. La recepție se găsește rapid rezervarea mea, dar sunt anunțat că check-in-ul se face abia la ora 16,00.

Hmm... ce-i de făcut? Reiau întrebările despre adaptorul minune ce m-ar putea conecta din nou cu lumea civilizată. Radio Schack e iarăși prima recomandare. Where? Del Monte Shopping Center, un mare centru comercial, la ieșirea din oraș, înainte de joncțiunea Munras Avenue, care pleacă de lângă hotel, cu Cabrillo Highway. Autostrada își continuă drumul spre Sud, unde, după 5-6km, străbate Carmel-by-the-Sea, orașul unde Clint Eastwood a fost primar în anii '80. Cei de la recepție sunt foarte amabili, îmi dau toate indicațiile necesare să pot ajunge la shopping center. Plus o hartă a centrului (downtown și aici, deși n-aș fi crezut că e delimitat și pentru un oraș mai mic), cu locurile cele mai faine de văzut și vizitat. Întreb și de localuri recomandate pentru masă, primesc ceva sfaturi și în această direcție. Se pare că pe Alvarado Street voi găsi cele mai faine restaurante. Ori, dacă prefer peștele sau genul seefood - Fishermans Wharf, fostul debarcader al pescarilor, acum zonă turistică prin excelență.

Las la office bagajele, dezbrac tot ca Baba Dochia, până la tricou, și rog recepția să-mi cheme un taxi, mijlocul de locomoție cel mai indicat, când nu cunoști zona. Cu ceva întârziere, sosește unul, dar care se pare că a greșit comanda. Nu prea-mi dă mâna să comentez când vrea să plece, omul are niște ochelari de soare care-i maschează fața pe jumătate și o alură hispanică deloc prietenoasă (aș zice că e fratele geamăn al lui Danny Trejo :))). Glumesc, mergem totuși, împreună. Pe drum, înfiripăm și-un dialog nevinovat.

- Where are you from? Cred că e întrebarea predilectă a oricărui taximetrist, când are un client ce nu cunoaște orașul lui. Și cu un accent ciudat, bașca.

- Europe. Mă abțin cu România, să nu-i provoc contuzii între sinapse, omul conduce.

- In Washington?

- No... Europe, the continent. :)

Nu mă supăr pentru confuzie, americanii și-au botezat foarte multe localități cu nume împrumutate. Oricum, pricepe apoi rapid, chiar dacă nu cunoaște Estul european. Are chiar un fiu militar dislocat într-o bază americană din Germania. La ei, armata ocupă un loc important în viața cetății. Și mă refer aici la societatea americană, în general. Chiar aveam să-i văd foarte des pe tinerii elevi ai școlii militare (Monterey Naval Postgraduate School) alergând pe faleză, cu scopul de a-și îmbunătăți pregătirea fizică, în timpul lor liber. La fel, în San Francisco, zona Fort Mason.

Taxi-ul mă lasă chiar în fața magazinului de electrice, să nu pierd timpul căutându-l aiurea. Amabil, omul mă întreabă dacă vreau să mă aștepte, să mă ducă înapoi la hotel. Nu zice rău, dar, după un moment de gândire, declin oferta. De ce să mă grăbesc, am timp berechet până la 4, nu strică o repriză scurtă de shopping, că doar am învățat și eu de la jumătatea mea cum devine treaba asta... :))). 
Prima achiziție - adaptoare. Două bucăți, să nu stau să scot lap-top-ul din priză când se descarcă telefonul și viceversa. 11 dolari bucata. Plus taxe. Aceste două cuvinte mi se vor întipări pe creier, le voi auzi la fiecare achiziție. "Plus taxes". Americanii nu au TVA, au doar impozit pe vânzări. Radio Schack e un magazin micuț care are la vânzare pc-uri, tablete, imprimante, telefoane și accesorii gsm, ipods etc. - la prețuri medii, nu mă dau pe spate. Toată lumea care vine din US afirmă că electronicele sunt mai ieftine aici, hmm.. discutabil, cursul leu-dolar nu-mi relevă vreo diferență impresionantă față de prețurile de pe emag, să spunem. M-am dotat însă, cu un hard mobil de 2T, o investiție pe care o aveam de mult în plan, dar nu de-aici (de la CostCo, un fel de Metro al lor). Mai colind unele magazine, marfă pentru toate gusturile. Zona e animată, tineri și mai puțini tineri, familii, adolescenți mișună care-ncotro. Intru în horă și eu... și "joc" la un mare H&M, de unde cumpăr câte-o cămașă drăguță pentru juniori, un tricou și o umbrelă pentru mine. Ploaia de aseară încă mă urmărește.:) Evit Macy's, magazinul e destul de mare (cam cât Omnia cel ploieștean) și nu vreau să m-apuce noaptea pe-aici.

Aș mânca ceva, s-a făcut 2 p.m. și energia dată de cele câteva brioșe matinale s-a cam topit. Însă am o mare problemă - nimic nu-mi inspiră încredere, nici sandvișurile, nici mâncarea gătită. Sunt câteva fast-food-uri de lanț (Subway, Mc), plus altele cu specific divers - mexican, chinezesc, vietnamez etc. Aglomerat peste tot. Localurile mi se par însă, neatrăgătoare, în primul rând, datorită mirosului greu, chiar stătut dinăntru (stau prost la capitolul aerisire) și-n al doilea, datorită preparatelor dubioase - multe fierturi, sosuri grele, amestecuri uleioase, pe care nu reușesc să le identific. Sau măcar să le asemăn cu ceva cunoscut. Vreau și eu ceva la grătar, se poate? Nu. Ca urmare, intru și ies din fiecare local în mai puțin de 5 minute, fără să mă aleg cu ceva. Colegii mă avertizaseră că din State toată lumea vine cu câteva kg în plus, dar încep să mă tem că la mine se petrece fenomenul invers. Am devenit eu oare, atât de pretențios cu trecerea anilor, încât nimic nu mă mai satisface?! Naaah... doar ghinion. Sunt tânăr, doamnă!... :))

Vremea frumoasă mă îmbie la mișcare, chiar dacă stau prost cu energia pe care mi-ar furniza-o un prânz sănătos. Prefer să merg pe jos până la hotel, distanța nu-i așa de mare, s-a văzut și din taxi. Cam 3-4 km, oricum, nu mă grăbesc deloc. Străbat la pas Historic State Park în drumul meu. Aici razele soarelui abia ajung la sol printre coroanele pinilor giganți. Admir natura în toată măreția ei. Un început frumos de toamnă. Aveam să aflu că aici toamna este anotimpul propice concediilor la malul oceanului, nu vara. Temperaturile în iulie-august sunt mai scăzute decât în septembrie, plouă și mai mult, iar vântul e mult mai nervos. Într-un final, ajung la hotel, unde portocalele de la Mi Pueblo m-ajută să mă mențin pe linia de plutire până voi ajunge să intru într-un restaurant normal.

Deși nu e încă ora 16, sunt eligibil pentru check-in. Pe formularul completat declari că nu fumezi în cameră. Dacă ești prins încalcând regula, penalizarea e de 125 usd (aprox. prețul unei nopți de cazare). Ceva asemănător și dacă ești prins cu pet-uri... pisici, șopârle, porcușori de Guineea etc. tot ce mai cară lumea prin poșetă. :) Bravo, apreciez determinarea lor. Dacă îți scurtezi sejurul cu o zi față de cât ai rezervat, plătești 50 usd. Dacă îți amâni sosirea cu mai puțin de 72 de ore înainte, achiți 25 usd. Brrr... e dur booking-ul la Abrego!
Un lucru însă, mă intrigă în mod deosebit. Am camera situată chiar deasupra recepției, cu liftul ajung mai greu decât pe scări. Ar fi de urcat numai una, așa că nu pricep în ruptul capului cum de sunt cazat la etajul 3! :) Chiar dacă punem, ca bulgarii, parterul drept etajul 1 și tot nu-mi iese la socoteală. :) Și, din nou, am două cartele de acces, că poate pierd vreuna.

Camera e una dintre cele mai frumoase și elegante în care am stat vreodată la un hotel. Spațiul interior este generos, mobilierul judicios aranjat îți creează impresia că totul e gândit în detaliu, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Patul este mare de să încapi trei inși ușor, lenjerie sclipitor de curată, perne mari și pufoase așezate pe toată lățimea lui (n-am avut niciodată 6 perne la un pat!). Spre geam, se află o canapea de zi care, la nevoie, mai poate găzdui o persoană. În fața canapelei, pe perete, este amplasat un șemineu de efect. Deasupra acestuia, televizorul cu diagonala de mulți inci. În stânga, o măsuță cu nelipsita cană de cafea și câteva rafturi, ca o mică bucătărie de campanie. În dreapta șemineului, biroul, care este suficient de lung să te poți instala confortabil cu toate electronicele din dotare. Spre intrare este și o debara mărișoară, cu multe umerașe, în care stă și căsuța de valori. Iluminatul camerei este o feerie. Pe lângă plafoniere, mai sunt și o sumedenie de lămpițe la tot pasul: pe birou, la capătul patului, lângă canapea (una mare cu picior). Prize peste tot, chiar și în soclul lămpilor (foarte ingenios). Baia are, de asemenea, o suprafață impresionantă, peste 10mp apreciez eu, și este dotată cu toate cele necesare confortului declarat.

Una peste alta, un stabiliment de 4 stele pe care și le respectă just. Hotel Abrego, Monterey.

Dan

25.11.2012