Mi-aduc aminte că primii ani de după ‘90 au fost anii cei mai activi din punct de vedere civic pentru mine, ca şi pentru mulţi dintre prietenii mei. N-am apucat Piaţa Universităţii în direct, eram încă elev la liceu. Am participat cu mare entuziasm la mişcările de protest sau la mitingurile convocate de diverse asociaţii studenţeşti, nu conta foarte mult subiectul. Mă rog, conta, dar să spunem că, de regulă, erau variaţii pe aceeaşi temă - lupta împotriva a tot ceea ce reprezenta vechiul, a tot ceea ce nu lăsa noul să intre în viaţa noastră. Comunişti, neocomunişti, Iliescu, ca să fiu mai exact. Aşa am ajuns să blocăm podul de la Grozăveşti, strigând contra lui Iliescu, aşa am mers la mitingurile promonarhiste ce se organizau pe 8 Noiembrie, de ziua regelui, aşa am participat la un dejun cu regina Ana, în cantina studenţească din Grozăveşti. În primul an de facultate, debutul nostru a fost fulminant. Două săptămâni de şcoală, apoi o lună de grevă. Erau profesori care aderaseră la mişcare, veneau, dar nu ţineau cursul (discutam liber la ore situaţia de-atunci, cu argumente pro şi contra), cum erau şi alţii neimplicaţi, dar niciunul nu şi-a permis să nu ne ia în serios. Cunoşteam pe de rost versurile cântecelor lui Paţurcă şi ale lui Vali Sterian, iar pe timpul grevei rulau filme cu Piaţa Universităţii în holul central al Rectoratului Politehnicii.
Anii au trecut, noi ne-am risipit care-ncotro, acum de-abia ne mai găsim timp să ne sunăm o dată pe an, în zilele festive. Unii au plecat, alţii au rămas. Unii au prosperat, alţii nu. Aşa a fost mereu, de când îi lumea. Atmosfera acelor ani s-a estompat, lumea şi-a văzut de treabă fiecare pe unde-a putut, mişcările de protest s-au redus în intensitate, până aproape de a dispărea complet. Doar minerii ce-au mai ieşit să-şi strige păsurile. C-aveau sau nu dreptate, asta-i altă discuţie, doar subliniez că au ieşit la luptă, că i-au mai hâţânat în scaun pe ăia de se cred eterni acolo, sus. Vocea lor s-a auzit. Dupa 2000, linişte deplină. Doar câte-un miting răzleţ, organizat de sindicate. Fără participare deosebită, fără ecouri, fără rezultate notabile, din păcate.
M-aşteptam ca după ezitările şi derapajele astea spectaculoase ale celor care ne conduc azi, lumea să-şi aducă aminte de acei ani şi să iasă mai mult, să încerce să-şi facă vocea mai ascuţită, să-şi strige nemulţumirea cumva mai cu putere . N-am crezut că grecii sunt aşa bătăioşi, de exemplu. Cinste lor că s-au mobilizat (lăsând la o parte extremele - vandalism sau anarhie). Câteodată astfel de mişcări au rolul de a-i trezi pe cei care hibernează în vreun scaun, uitând de ce-au fost puşi acolo.
Hmm... am cam deviat de la subiect. Ce vroiam să spun, totuşi? De la începutul anului am observat cu bucurie că lumea începe să se mişte din nou. Am primit din varii surse îndemnuri de boicot împotriva benzinarilor. Oamenii ăştia nu-s decât nişte profitori şi-atât. Îşi freacă mâinile fericiţi văzând degringolada economică în care se zbate statul şi încearcă să maximizeze profitul, după un simplu calcul (cinic, desigur). Mai întâi am observat cum tinerii se duc la benzinării şi alimentează câte-un singur litru, plătind cu fise, cât mai mici cu putinţă, ca valoare. Apoi, am fost sfătuit pe mail ori pe facebook să nu alimentez în zilele 17, 18, 19 ianuarie. Unul din mai tinerii mei colegi mi-a spus surescitat ce vor să facă: “ne strângem mai mulţi, noi, feisbuchiştii, şi mergem să blocăm nu ştiu care peco duminică; iar de luni nu mai alimentăm deloc”. Oameni la 25-26 de ani, care n-au apucat să ştie despre Piaţa Universităţii sau despre mineriade. Bravo lor, nici nu mi-a mai păsat că m-au aruncat la lada de gunoi a prezentului, aşa scurt, fără măcar să-şi dea seama de lucrul ăsta... poate-oi şti şi eu ce-i ăla facebook! Oricum, nu pot să mă supăr pe ei, ba chiar îmi pare rău ca timpul (eterna scuză) nu-mi permite să le fiu alături. Le ţin însă, pumnii, poate-poate ceva s-o mişca şi la noi.
La câteva zile după aceste acţiuni organizate în mai toate oraşele mari din ţară, în ultima săptămâna a lui ianuarie, un anunţ "stupefiant" m-a lăsat mască, după care, instantaneu, m-am prăpădit de râs. Petrom vine cu emfază în faţa naţiunii şi dă poporului vestea cea mare: băieţi, am ieftinit carburanţii cu (nu mai puţin de) 4 BANI pe litru. Oaaauu..! Ce veste minunată!..Măi oameni buni, cât de tâmpiţi ne credeţi?! Sau, pur şi simplu, vă bateţi joc de noi? În locul lor, băgam capul în pământ ca struţul şi tăceam naibii din gură! Când veţi veni din nou cu preţul la 3,7-3,8 lei/litru la benzină, cum era în decembrie 2009, atunci să mai vorbiţi în faţa mea. De la 5,03 la 4,99 - nu poate fi vorba de reducere de preţ. Poate doar de-o rotunjire, prin adaos sau prin lipsă, ca la matematică. Sau poate-i doar o ajustare de soft, în niciun caz o ieftinire. Aşa că, dragii mei benzinari, mai sănătoasă e tăcerea. Măcar nu-mi insultaţi inteligenţa.
Ultimele mesaje primite la sfârşit de ianuarie, mă îndemnau la un boicot de încă două săptămâni în perioada 01 -15 februarie 2011, de data aceasta cu adresant cunoscut: Petrom/OMV. Offf, păi eu chiar la ăştia puneam benzină, mă uitam şi eu la diferenţa aia ridicolă de 8-10 bani per litru. Mă rog, când plecam în concediu nu mai părea aşa ridicolă. Dragii mei prieteni, staţi liniştiţi dinspre partea mea: le dau o gravă lovitură tuturor companiilor ăstora mamut, indiferent de nume, încă din decembrie trecut. Şi cred că-i mai “ard” vreo două-trei luni. Vreau să-i aud cum vor veni ei spăşiţi, la buşonul meu, să se roage de mine. "Poftiţi, vă rugăm, luaţi de la noi, cu doar 3 lei/litru"... Eheei, dar ce se întâmplă, oare?!.. Aaa... adormisem şi visam frumos.
07.02.2011
Dan
07.02.2011
Dan
Cum spuneam si pe mess...
RăspundețiȘtergereCind a inceput protestul asta cu Petromul, si am inceput sa primesc atitea apeluri la solidarizare, sa le aratam noi burghez-mosierilor, m-am gindit:
"de ce cind s-a facut vraiste invatamintul, n-a protestat nimeni?
De ce cind s-a dus dracu sanatatea, n-a miscat nimeni nimic?
De ce cind s-a scumpit mincarea la raft in supermarketuri (desi ar fi trebuit sa se pastreze pretul pina la lichidarea stocurilor existente) n-a blocat nimeni carrefourul sau Cora?
De ce cind zi de zi inca un drept cetatenesc dispare si vezi cum justitia iti baga pumnul in gura, ca legea e numai pentru catei, toata lumea sta cuminte?"
Raspunsul logic e, normal, ca asa se intimpla intr-un popor de nevertebrate.
Si culmea, se gasesc sa protesteze cind creste pretul la benzina, dar nimeni nu spune ca o face din cauza scumpirilor in lant pe care le antreneaza ci din cauza ca "eu cit platesc sa merg cu masina?"
Conform zicalei, concluzia cea mai simpla este de multe ori si cea adevarata:
Nu ne pasa de stomac, de sanatate, invatamint, democratie, ci de c..rul nostru. pentru ca pe acolo gindim.
Parerea mea :)
Danut, in facultate te bateai pentru niste idealuri nobile. Putini ca tine.
Traiasca vesnic in noi spiritul de atunci!
Cătălin, în primul rând, bine ai venit! Mă bucur că te văd/aud, fie şi numai virtual.
RăspundețiȘtergereAi văzut că întâlnirea noastră la 15 ani de la absolvire a fost sublimă, dar... a lipsit cu desăvârşire. Ca orice iniţiativă bună, a murit speranţă, înainte de a se concretiza. Nu-i nimic, poate ne vedem la 16 ani. După mine, ar trebui s-o facem anual. Şi să mai facem ceva, un lucru mult mai simplu: stabilim o dată la care să ne întâlnim şi dăm adunarea la tot poporul. Pe net, pe mail, pe facebook, cum o fi. Cine poate, vine, cine nu, nu - asta e. Dar măcar ar trece doar un an până la viitoarea “fereastră” (ca în Star Gate :)), nu alţi 10. Că îmbătrânim şi devenim din ce în ce mai dificili/ursuzi fiecare dintre noi. Ăluia nu-i place colo, ăluilalt dincolo şi tot aşa. Şi musai locul de întâlnire să fie o cârciumă pe care-o băteam ca studenţi, de genul Shorley sau Pui de Urs, fără ţinută obligatorie. Vine fiecare îmbrăcat cum îi pofteşte inima, cum se simte bine. Cu blugii rupţi, dacă vrei. Asta aşa, ca o parnteză, că mă măcina mai de mult.
Să revin la ce spui tu, în mare parte sunt întru totul de acord. Dacă ceva a mers prost încontinuu 20 de ani în ţara asta, atunci sănătatea şi învăţământul sunt domeniile "fanion", iertată fie-mi gluma cea amară. Şi sunt sigur că scumpirea benzinei va antrena în cascadă şi alte scumpiri, din nou îţi dau dreptate. Mă doare şi chestia asta. Şi ştii ce-i iar şi mai haios? Că la noi preţul benzinei creşte invariabil, indiferent de ce se petrece pe-afară: intră americanu' în Irak? Creşte. Atentat la Beirut? Creşte. Tuşeşte un eschimos în Iqualuit? Creşte, normal. Bea Băsescu un şpriţ la Predeal sau la Neptun? Acelaşi rezultat.
De ce n-are, totuşi, şanse mari de reuşită boicotul ăsta cu benzina? Pentru că majoritatea celor care fac plinul de 2-3 ori pe săptămână sunt cei care lucrează cu o maşină de serviciu. Cum ar fi să-i spui şefului: „boss, regret, eu azi nu plec la muncă, boicotez Petromul; nu pot să mă duc unde mă trimiţi (unde-i nevoie), că tu mi-ai dat card de Petrom!”. Probabil, ai zbura pe uşă afară în secunda doi, la fel şi eu, şi el şi etc. Să nu mai vorbesc de marii transportatori, că io mi-s fluturaş pe lângă ei, cu cei 50 de litri ai mei... ăia au 2 tancuri de 400 de litri, dacă nu şi mai bine.
Cu ce nu-s de acord? Nu suntem un popor de nevertebrate, nu generaliza niciodată. Deşi, de 10 ani încoace aşa e percepţia generalizată, după cum ziceam şi eu. Eu nu sunt, tu nu eşti. Ca noi mai sunt mulţi. Însă întregul, poporul dacă vrei să nu ne ferim de cuvinte mari, mai are mult până să se comporte conform aşteptărilor noastre, să stea drept cu-adevărat. Aici îi buba...
Am privit gestul tinerilor cu speranţă, să ştii. Pentru că pe ei nu-i suspectez de comoditate. Nu încă. Şi mai trag speranţă că poate ei vor avea mai mult succes. Cum spuneai şi tu, eu credeam şi încă mai cred în nişte chestii, cam demodate acum, poate nu chiar cu atâta tărie ca atunci. Deh, am îmbătrânit şi eu. Prietenii îmi spun că sunt naiv. Şi asta doar pentru că sunt eleganţi şi nu vor să folosească cuvântul „prost”.
Eu zic si Shorley, si Pui de Urs :)))
RăspundețiȘtergereReferitor la poporul de nevertebrate... Asa ma apuca din cind in cind cite o stare de nervi... care se adinceste la fiecare 4 ani.
Degeaba sintem noi destepti daca ne ineaca o mare de prosti.
Dacă ai drum prin Bucureşti, putem bea o bere şi în doi, nu trebuie să aştepţi vreo adunare oficială sau, mai rău, întâlnirea de 20 de ani..Eu am mai vizitat zona, chiar aveam de gănd să mai dezvolt subiectul, nu întâmplător am pomenit de ele.
RăspundețiȘtergereŞi ai uitat să spui că suntem şi modeşti, also.:)
Asa ramine :)
RăspundețiȘtergereOh, Dane... pui degetul pe o rană tare urâtă!
RăspundețiȘtergereSubiectul "spiritul civic la români" este unul care poate fi epuizat foarte, foarte rapid. Pentru că, vorba lu' nenea Iancu, chestia asta este "admirabilă, este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire".
Nu prea înțeleg. De fapt, înțeleg câte ceva. Cred că, la drept vorbind, nici nu suntem un popor adevărat. O națiune strânsă în jurul a ceva care să ne unească. Parcă pentru noi nu s-a găsit încă un liant. Suntem doar o sumă de indivizi, fiecare cu un sac în mână. Am imaginea unui grup imens de astfel de personaje încercând cu disperare, fiecare, să-și umple propriul sac. Îl doare fix în pix de ăla de-alături. Ba, la o adică, e chiar mai mult decât atât. Indivizilor ăștia nu le trece prin scăfârlie gândul că le-ar fi mai ușor să umple sacul dacă s-ar într-ajutora câte doi. Unul ține, altul încarcă.
Poate că mă hazardez dând verdicte, trăgând concluzii. Mie mi se pare că un nivel superior de civism nu poate fi separat de nivelul de educație. Și nu mă refer doar la învâțământ. Despre care, de altfel, o să vorbim, în curând, ca despre morți. In șoaptă și doar de bine, amintindu-ne cu nostalgie de vremurile în care nu se filmau scene sexy în școli ori profesori docili care încasează ghemotoace de hârtie aruncate din bănci.
Mă refer și la cumplita lipsă a ceea ce se cheamă, generic, bun simț. Educația din familie. Oare ce valori va aprecia un copil care vede în casă, zi cu zi doar o disperată luptă pentru supraviețuire, animozități, certuri, traiul la nivel instinctiv al părinților?! O astfel de existență va genera atâtea repercursiuni negative că te doare capul doar imaginându-le.
Deviza "fiecare pentru el" sau, eventual, pentru grupul ăla mic din care provine, este la ea acasă la noi.
M-am scremut să pricep cum naiba se face că paraziții ăștia care ne-au condus de o grămadă de ani reușesc să ruineze tot ce ne înconjoară?! Cum reușesc să emită legi peste care nu trece mai mult de o lună sau două ca să se vadă că e o lege cretină? Eu am un enunț simplu în acest sens: orice lege care sfidează bunul simț este o lege, aprioric, proastă.
Cred că le concep intenționat așa. Nu ai impresia că, dacă merge ceva cât de cât in țara asta, nu trece mult și se încearcă, prin o mie de pârgii, să se blocheze fenomenul pozitiv? De ce-ar funcționa spiritul civic într-o așa atmosferă?
Ai dreptate.
Oare cât de greu ar fi fost să fim, măcar o săptămână, solidari?!
Bubu, am observat de mult că avem păreri asemănătoare pe fond, în multe din problemele pe care le discutăm pe-aici. Îmi dau seama că nici pe tine nu prea te "macină" optimismul, dacă pot să spun aşa.
RăspundețiȘtergereEu sunt convins de ceea ce spui, nu te hazardezi deloc, civismul este direct proporţional cu gradul de instruire (să acceptăm că instruirea cuprinde şi educaţia). E drept, sunt şi cazuri deosebite de oameni care nu au avut acces la prea multă şcoală, dar care le pot fi profesori de bunsimţ multor specimene de oraş, născute la Km 0. Dar astea sunt excepţii, desigur. Majoritatea oamenilor instruiţi au şi un simţ civic deosebit.
Faptul că nu suntem solidari cred că are rădăcini adânci în istorie (putem coborî până la fanarioţi şi influenţele otomane, ca să ne căutăm scuze), dar mai cred şi că cei 45 de ani de comunism ne-au înrăit în mod deosebit. Şi pentru că legile îs proaste, e un singur răspuns: sunt făcute de nişte nesimţiţi strânşi în fruntea ţării pe criteriul afinităţii antreprenoriale/sistem clică sau gaşcă, adică mai pe scurt, mie ce-mi iese? Poveştile acelea despre "ideologia" mişcării politice, oricum s-ar numi, sunt doar vorbe goale pe care nimeni cu capul pe umeri nu stă să le mai creadă. Cineva îmi spunea ieri că un individ din parlament (cu p mic) a condiţionat trecerea sa de la psd la unpr de numirea finului într-o funcţie de conducere la Direcţia Vămilor. Ce spui, câtă conştiinţă partinică, ideologică chiar, la individul ăla?!..
Din păcate, fenomenul de degradare continuă a învăţământului creează şi un alt paradox: copii buni, care provin din familii normale, să spunem, ajung rău tocmai din cauza sistemului ăsta de rahat, care îi învaţă să mintă, să fure, să dea în cap celui de lângă el. Ce folos că e isteţ, că îl duce capul să înveţe bine, dacă şcoala îi pune la dispoziţie doar profesori slabi, care copiază la definitivat sau promovează cu 5,05 examenul de suplinire? Iar la ore fac orice altceva, mai puţin decât să atragă interseul elevilor pentru materia pe care le-o predau. Apropo de asta, ieri feciorul meu cel mare mi-a zis că un coleg şi-a spart capul la sport.. Şi voi ce-aţi făcut?, l-am întrebat. Ne-am dus să-l chemăm pe profesor.. No comment.
Evident, nu voi generaliza această atitudine la tot corpul profesoral, nu cad în acest păcat, mai remarc doar faptul că în sistem cei cu înclinaţie pedagogică sunt din ce în ce mai puţini, iar limita lor de vârsta lor depăşeşte uşor 45 de ani. Din urmă, slabe speranţe să vină oameni la fel de dedicaţi.
Vise placute , Dane ! Atata timp cat la noi preturile au un caracter haotic in formarea lor , atata timp cat cei ce ne conduc , ne vor considera inamicii nr. 1 si nu prietenii lor cu buletinul de vot in mana , de care de fapt ei si cariera lor politica depinde indubitabil , atata timp cat statul se ascunde dupa deget si se doreste unul fara vreun rol in economia lasata liber sa cada in prapastia imprumuturilor fara noima , noi vom defila in continuare prin fata benzinariilor dupa cum ne va lasa buzunarul , mai des sau mai rar .Bogatiile noastre sunt ale lor , painea noastra este in mana lor .Poti sa mori cu brisca-n mana ...visand frumos , ca si mine de altfel ...
RăspundețiȘtergereRadu, de ce mă trezeşti aşa brusc la realitate?..:) Era un vis, e-adevărat, dar în background era speranţa.. aia, de moare ultima. Încet-încet se duce şi ea, totuşi.
RăspundețiȘtergere...hai să-ți zic o chestie cu "mie ce-mi iese".
RăspundețiȘtergereAcu' vreo 20 și ceva de ani un nordic (finlandez, danez...ceva)vine in România, mânat de valul de simpatie de dupa piesa din Dec. '89, cu niște calculatoare, să le doneze unei școli. Printr-o conjunctura,șeful meu de atunci se duce cu el la un ministru adjunct, secretar de stat ceva, ca să afle procedura prin care omu' putea să duca la bun sfârșit procedura de donare. După ce află 'speța' mârlanu' de ministru îl întreabă pe seful meu: Băi, ..Popescule, da' nouă nu ne iese nimic, bă?! ce mama dracu', ăștia au bani, ia vorbește tu cu el să sară cu banu'!
Omul, nordicul a plecat siderat. N-a reușit să înțeleagă cum se face că el, care a venit să dăruiască ceva, trebuie să mai și dea șpagă pentru asta...
Hehehe, Stefan, ce bine ca mi-ai adus aminte de povestea asta ...eu o uitasem cu desavarsire . sa vezi ce mi se intampla mie din ce in ce mai des ...poate si voua ! Ma duc la doctorita de familie si eu ...ca omul , deh , pregatit sa recompensez cu ceva serviciul impecabil ...adica in fatza cabinetului erau inainte niste scaune pe care asteptam linistit pana intram cand imi venea randul . Nu mai sunt . S-au restructurat ori s-au retrogradat ori s-au autoexilat ...nu stiu exact ...Apoi ...astept ...si vad ca nu intra nici unul dintre cei dinainte sositi .Dar nici nu iese nimeni ! Intreb : este in cabinet doamna doctor ? Nimeni nu stie sa-mi dea un raspuns . Constat ca am un tupeu proportional cu dorinta mea de a nu pierde timpul aiurea ... o fi bine ? Apare dupa vreo juma' de ora doamna doctor ...mult asteptata ...dar ...stupoare ...tocmai scapase la randu-i de la un alt fel de doctor ...unul de masele-maselar adica ...stiti voi , nu ? Avea o falca-n cer si una-n pamant ... de la anestezie , vezi bine ...Mai stau vreo ora sa-si revina cu totul din traumatism ...Imi vine randul , in sfarsit ...Si in loc sa-mi dea ceva de durere de oase , imi da de tensiune , alte medicamente decat cele pe care mi le daduse data trecuta ...unele mai vioaie , mai scumpe ...ca sa ma doara si mai tare oasele , buzunarul . Ma gandesc in sinea mea : la ce dracu'...(scuzati va rog )...tot mai vin eu pe aici daca tot nu-mi tratez durerile ci le fac lor doldora buzunarele ? Si...imi aduc aminte de bunica mea din nou : Omul destept este propriul lui doctor ! De ce sa ma prosternez in fata cabinetului ei ? Eu nu am cabinetul meu ? Si am luat binisor bacsisul pregatit si l-am pus in buzunarul celalalt . Ce bine ! Am descoperit medicina naturista ! Nevoia te invata ! Ne mai vedem o data pe an ...la analize ...Daca vreau !
RăspundețiȘtergereBubu, se adevereşte încă o dată vorba aia înţeleaptă din popor, care zice că "facerea de bine e f..tere de mamă". Cred că nu i-a mai trebuit omului s-audă de-atunci de România. Şi ne mai mirăm că nu vin oamenii să investească.. păi, de la chestii de-astea ni s-a dus buhul în lumea largă!..
RăspundețiȘtergereRadu, eu nici măcar nu ştiu cum arată d-na doctor de familie, am mari dificultăţi să-i rostesc numele când sunt intrebat, dacă trec pe lângă ea pe stradă n-o recunosc. Dacă iau o adeverinţă, în schimb, d-na asistentă mă tapează de 5 lei.. mi-e scârbă să mă duc acolo; să nu mai zic ce înghesuială gşsesc de fiecare dată (nu se fac programări), am senzaţia că dacă mă duc sănătos la ea, la uşa cabinetului, plec acasă mai degrabă bolnav, decât vindecat. Aşa că, pur şi simplu, nu mă mai duc.. trebuie însă să pun ceva în loc, ceva naturist, cum bine spui.
Pai...o palinca n-ar fi buna ? Cu ceva iz de paducel , poate scade tensiunea ...in timp ce facem noi un bridge ....ce zici Dan ?
RăspundețiȘtergereNu zici rau, Radu. Astept si eu sa vina primavara aia adevarata, sa ne putem misca mai in voie. De azi, gata, vine cu-adevarat, ca la 1 Martie a venit doar pe calendar...
RăspundețiȘtergere