Translate

duminică, 21 august 2011

În vizită la Zorba - III

Drumul din port, de la terminalul ferry, spre MaryAn Apartaments a fost extrem de scurt, nu mai mult de 1km, străbătut repejor şi fără efort, timp în care driver-ul nu prea a văzut decât stopurile lui Nikos. Dar omul mergea agale, nu alerga, nu se grăbea. Pe insulă viaţa se derulează într-un alt ritm.
Nici vorbă de aglomeraţia la care mă aşteptam, din cele citite pe net, deşi au curs ceva maşini din burta ferry-boat-ului şi la această cursă. Or fi mulţi turişti, nimic de zis, dar insula are capacitatea de a-i absorbi pe toţi, fără ca acest lucru să reprezinte vreun stres pentru cineva - nici pentru localnici, nici pentru turişti. Aşadar, drumul din port ne urcă uşor spre interiorul insulei, facem dreapta pe strada principală care duce către inelul ce înconjoară insula, şi, după circa o jumătate de km, intrăm la stânga pe un drum neasfaltat (macadam, dar foarte bun), iar la prima intersecţie vedem un semn discret pe care scrie numele stabilimentului. Dreapta din nou şi iată-ne ajunşi. Loc de parcare - berechet. Vis-a-vis este o livadă de măslini, aşa că maşinile sunt puse şi pe partea cealaltă. Fără scandal din partea vecinului că-i ocupă trotoarul.:) După numerele de înmatriculare ale celor deja parcaţi, senzaţia este că ne-am întors cumva în România. 4 maşini sunt de Bucuresti, 2 de Dolj şi una de Brașov. Nici măcar una provenind din altă ţară. Debarcăm din maşinuţa noastră hărnicuţă (Mihai a botezat-o Silvia, pe vremea când eu mă chinuiam să-i găsesc o denumire savantă în engleză, plecând de la culoarea sa argintie) ce ne-a purtat cu bine către destinaţie şi răsuflăm uşuraţi. În sfârşit, am ajuns!!
Locul în care ne vom petrece următoarele 8-9 zile de vacanţă ne cucereşte de la bun început, impunătoarea clădire de studiouri este o construcţie de dată recentă, nu cred să aibă mai mult de 2-3 ani, este frumoasă şi strălucitoare, cu un aspect marcant de locuinţă de vacanţă. Cine ştie ce armator grec o fi proprietar... Clădirea este zugrăvită în culori calde, deschise, să-ţi încânte privirea. Un galben pal ce-mi aduce aminte de Casa Galbenă din Sfântu Gheorghe, combinat cu albul caracteristic insulelor greceşti. Discret, pe sub balcoane, pe la colţuri, către acoperiş. Intrăm pe o poartă cu iz uşor istoric, mărginită de două coloane albe, cu un acoperiş cochet, puțin înclinat spre dreapta, în oglindă cu cel de la cealaltă poartă, momentan închisă (aceea dă direct in livadă). Urcăm câteva trepte şi apoi trecem printre doi măslini batrâni, ale căror coroane bogate ne aduc aminte de sălciile plângătoare de pe la noi.

MaryAn Apartments
Palmier la umbra unui maslin
Maslinul frate
Poarta de acces

În stânga cum intrăm zărim imediat piscina, e superbă, chiar mai frumoasă decât părea în pozele de pe site, fundul său e albastru, lucru care creeaza o impresie deosebită când razele soarelui se reflectă cu ultimele puteri dinaintea apusului într-un şăgalnic joc de steluţe în apa cea limpede şi curată. Parcă este o bucăţică ruptă direct din Marea Egee... Este destul de mare, una dintre cele mai mari zărite de noi în Limenas, niciodată nu a fost înghesuială să nu poţi intra în apă. Are pe una din laturile mici intrare în trepte, ideală pentru copii. Adâncimea piscinei variază de la 1,2m în această zonă, până la 1,8-2m către centru, iar lungimea ei este de aproximativ 10-12m. Spaţiu suficient şi pentru amatorii de înot, care vor să facă ceva „lungimi” după o masă copioasă.

Piscina de la MaryAn
Loc de servit cafeaua

Curtea este mărginită de arbuşti decorativi „tunşi” în spirală, după un model pe care nu l-am mai văzut până acum. În jurul piscinei sunt câteva şezlonguri şi câteva măsuţe cu scaune, care beneficiază de umbra unui acoperiș din pânză albă, pentru cei care doar vor să bea o cafea într-un ambient deosebit. În spatele piscinei, o livada de măslini întregeşte fericit un minunat decor, tipic insulei (se știe, măslinul este cultura dominantă pentru agricultura locală). Aveam să observăm în zilele următoare că scaunele şi mesele sunt inspirat dispuse, aşa încât să beneficieze de umbra generoasă a măslinilor din grădină, când vipia amiezei loveşte necruţător. Două lebede de lut stau pe marginea piscinei, parcă dorind să se răcorească şi ele în apa albastră după căldura năucitoare a zilei. Or fi de la Horezu, că prea-s reuşite. Nimic de-aici nu pare kitch, totul este de un bun gust desăvârşit. Fiecare detaliu are locul său bine definit. Se observă cu uşurinţă în toate aceste amenajări minuţioase ale interiorului vilei ochiul inspirat al unui arhitect decorator, nimic nu pare a fi lăsat la voia întâmplării.

Arbustii spiralati
La etaj, balconul nostru
Lebedele ce vor la piscina
La sosire ne întâmpină şi Olga, partenera de afaceri a lui Nikos. Facem cunoştinţă, ne zâmbeste cu amabilitate şi, înainte de alte formalităţi, ne conduce către camera noastră. Urcăm către studio pe o scară a unui corp de clădire lateral, cu trepte de marmură albă şi cu o balustradă metalică foarte elegantă. Scara deserveşte numai accesul spre apartamentul nostru, lucru care ne bucură. Gata cu alergătura celor care vin noaptea târziu, cu chef de „vorbă” în orele mici ale dimineţii, tropăind şi strigând unii după alţii cu o lipsă de atenţie faţă de ceilalţi locatari de pe palier vecină cu nesimţirea (vorbesc din experienţa anului trecut, din Bulgaria). De la început ne propune să ne aducă un pătuţ şi pentru pici, noi considerasem la plecare că-i vom găsi un locşor printre noi, nu adusesem şi acest accesoriu, din motivul clasic de spaţiu redus în portbagaj. Acceptăm cu încântare şi-i mulţumim frumos pentru amabilitate. Ne zâmbeşte din nou, firesc, fără falsitate; a fost un gest natural din partea gazdelor să ne servească, nu au aşteptat o cerere expresă din partea noastră, nicidecum să mai ceară și bani pentru aşa ceva. Iar surpriza este că pătuţul adus de Nikos este exact ca cel de-acasă, acelaşi tip, numai că în alte culori. Perfect pentru piticul şi ai săi părinţi.:)
Interiorul studioului ne încântă de la prima vedere: decoraţiuni deosebite, spaţiu ultra-generos. Intrăm mai întâi în camera de zi. Are un pat simplu, de-o persoană, Mihai îl ia deja în stăpânire, o masă cu 4 scaune, un tv micuţ (posturi numai în limba greacă, dar nu ne deranjează), plus un perete utilat cu de toate în ceea ce priveşte bucătăria (chiar şi-o plită electrică). De-aici, din centru, se ajunge şi în celelalte direcţii: în dreapta este dormitorul, cu uşă separată, este mai mic decât camera se zi, dar foarte intim şi plăcut. Pat de fier forjat, mobilier nou în nuanţe de maroniu inchis, spre wenge (deşi o arhitectă îmi spunea cândva că s-a demodat, pe mine încă mă cucereşte), perdele portocalii asortate cu mobila, iar deasupra o oglindă mică şi drăguţă, în formă de Soare. În stânga, baia, utilată cu toate cele necesare. Cuvântul care o defineşte cel mai bine e unul singur: curăţenie. Desăvârşită. Totul funcţionează impecabil, prosoapele sunt de-un alb nemaivăzut prin alte hoteluri (cu pretenţii de multe stele). Aveam să aflăm şi explicaţia acestui fapt: se face curat zilnic, se schimbă și prosoapele, deși i-am spus doamnei de la cleaning că nu e cazul (engleza ei însă, nu-i așa cursivă ca a Olgăi), iar dacă apar defecţiuni, se intervine pe loc, nu în sezonul următor.

Livingul cel spatios
Dormitorul
Un Soare zâmbitor
Bucătăria
Tot în stânga, puţin în diagonală - balconul, locul cel mai îndrăgit şi căutat pe timpul şederii noastre în cameră. De către toţi membrii familiei, inclusiv piticul, care îşi clamează drepturile foarte hotărât, fără cuvinte, fără să lase loc de negocieri, deşi abia i se zăreşte mutrişoara din adâncul unui fotoliu.:) De dimensiuni medii spre mari, balconul este dotat cu o masă şi cu două scaune de lemn, astfel încât ne poate oferi tot confortul necesar savurării micului dejun ori unui ness, dimineaţa, la prima oră. Balustrada este din fier forjat, decorată cu acelaşi motiv antic, prezent peste tot în jurul nostru (este imprimat chiar şi pe prosoape): un desen ca un şarpe nesfârşit, care merge în linii drepte (nu unduite), aproape pătrate. Priveliştea ce se deschide în faţa noastră mă face să-mi doresc să nu mai plec de-aici: o livadă de măslini, în spatele căreia albastrul mării se întinde până către continent. Vedem şi auzim fiecare ieşire din port a ferry-boat-ului, care parcă urcă pe Krambousa, în loc să treacă pe lângă mica insulă. Totul pare rupt dintr-o poveste. Sau dintr-o pictură impresionistă de secol XIX. Ce bine ar fi să locuim şi noi pe-o insulă din Marea Egee!

Din balcon, catre piscina

Din balcon, peisaj cu maslini
Ferry cel neobosit
Apus de soare in Thassos
Sper ca cele câteva poze inserate aici să reuşească să redea măcar o părticică din ambientul deosebit de la MaryAn Apartments, vila ce ne-a găzduit pe durata şederii noastre în Thassos. Ce ne-a plăcut aici? Simplu de răspuns - TOTUL. Iar Olga şi Nikos au fost nişte amfitrioni deosebiţi, ne-au ajutat cu sfaturi de fiecare dată când am avut nevoie, ne-au răspuns amabil tuturor solicitărilor sau întrebărilor, însă prezenţa lor a rămas întotdeauna una discretă (şi nu-i puţin, zic eu). Ce-şi pot dori mai mult nişte turişti ca noi, iubitori de linişte? Decât să se stabilească definitiv la MaryAn, Thassos City.

Dan
21.08.2011

...continuare aici: În vizită la Zorba - IV






10 comentarii:

  1. Dacă ți-aș spune că povestea ta m-a cucerit ar fi prea puțin.
    Am savurat descrierea locului, a vilei, a curții. Am admirat căldura și bunul gust al casei care te-a găzduit. Am zâmbit la pretențiile suveranulului pitic, m-am răcorit în piscina aia frumoasă și am oftat și eu, presupun, odată cu tine: noi stăm aici, la bloc, prin cartierul Macaralei.
    Și pozele... o poveste în sine!
    Frumos, frumoooos! Bravo, Dane!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cătălin, sper din toată inima că vei profita de experienţa mea, dacă alegi Thassos, la anul. Faci paşapoarte la pitici şi-apoi restul vine de la sine...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ştefan, mă bucur că ţi-am trezit amintiri frumoase despre Thassos, locul pe care şi tu l-ai admirat în vacanţa de anul acesta. Mda, cartierul nost' (ce m-am amuzat când am auzit prima dată de bulevardul Macaralei) e cam departe de ce-am văzut acolo. Mai suportăm un an de betoane şi apoi, la vară, mai dăm o fugă in Grecia, poate alegem din nou aceeasi insulă?!...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Of, Danut, nu mai povesti asa frumos.

    Ma coc in apartamentul de la bloc pe canicula asta si visez la concediul tau din Thassos.
    Cred ca pentru asta traiesc, sa merg in Thassos vara viitoare. Ma iei si pe mine? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Te iau cu cea mai mare plăcere, guess who. Benzină pentru Silvia să fie, c-apoi ea ne poartă repejor către orice destinație ne dorim. Bineînțeles, condusă măiastru de subsemnatul.:)
    Știu ce plăcere e să stai pe căldura asta în casă, dar să vezi cum e pe-afară!...:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna ziua Dan !
    Cred ca ati trait o mare bucurie cand ati vazut peisajul superb in care se gasea vila pentru care ati optat sa va petreceti cateva zile de concediu . Descrierea ta este magistrala si parca-mi vine si mie sa indraznesc a ma gandi la cateva zile de vacanta in insula aceea pentru care si tu dar si Bubu ati facut o fixatie . O fi un mic Paradis ce trebuie sondat inca o data ? Pana se fixeaza definitiv ...nu ? Fotografiile sunt graitoare . O bogatie , cum spune prietenul nostru comun ! Nu pot decat sa te felicit si eu !

    RăspundețiȘtergere
  7. Bună, Radu!
    Da, ne-am bucurat nespus când am văzut ce loc frumos am ales. Cred că fixația mea, poate și a lui Bubu, este pentru civilizația și curățenia întâlnite aici. Apreciez aceste lucruri, mai curând decât prezența unui bar faimos sau a unui aqua-park ori mai știu eu ce...
    Mulțumesc mult pentru aprecieri. Să știi, locul descris îl recomand cu căldură tuturor prietenilor, sunt sigur că vor fi mulțumiți de cele găsite aici.

    RăspundețiȘtergere
  8. Dan, cum so facu' ca anul asta ajung si eu in Thassos, iar. De ce ma bagi tu la suferinta taman acu pana in August, nu stiu. Nu am scris nimic pana acum despre Thassos, nu stiu de ce. Am sa incerc sa o fac dupa ce vin din concediu, dar ce sa mai spun?
    Ce pofta imi faci tu mie cu Thassosul asta.
    Hai sa fii Sanatos

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut, Laurențiu!
      Să-ți spun sincer, mă pregătesc să calc pe-o altă insulă însorită, cam în 10 zile plec spre Zakynthos, așa că acum ștergeam praful așternut peste pozele&amintirile de anul trecut. Și mi-am propus să finalizez capitolul Thassos cu câteva rânduri despre minunățiile văzute pe-acolo, am rămas dator, față de insulă, în primul rând. Vroiam să le aștern aici înainte de a ajunge din nou în Grecia, de teamă să nu mi se suprapună imaginile în memorie.:))
      Mă bucur că vei ajunge (din nou, cred) în Thassos. Eu am ales alt loc anul ăsta, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut acolo, ci pentru că vreau să văd și alte locuri faine. Și, slavă Domnului, nu-ți ajunge o viață să vezi tot ce e fain în Grecia, darămite și prin alte țări!...

      Ștergere