N-am avut niciodată o încredere deosebită în poliţia noastră, nici înainte de 1989, când se numea miliţie, nici după mişcarea din decembrie 1989 (nu prea-mi vine la îndemână termenul Revoluţie). De ce? Pentru că atunci reprezentau, fără doar şi poate, o unealtă foarte „iubită” a regimului socialist, nu prea treceau prin filtrul gândirii proprii (ce pretenţii absurde aveam şi noi!) situaţiile întâlnite. Şi erau şi violenţi, c-aşa le permitea legea/partidul/regimul, nu contează ordinea.
Mi-aduc aminte că, la anumite şedinţe cu părinţii în vremea în care eram şcolărel la generală, participa şi şeful de post, în dublă calitate: de părinte (fiu-so’ ne era coleg de clasă), dar şi de autoritate a statului, arogându-şi dreptul de a da sfaturi despre ce trebuie şi ce nu trebuie făcut, despre cum ceilalţi părinţi trebuie să-şi supravegheze copiii să nu facă trăznăi (de parcă al lui era vreun sfânt, nu un copil normal, cu bune şi rele, ca toţi ăilalţi), atenţionându-i pe cei cu probleme de disciplină (aici îl bănui că era în cârdăşie cu diriga, care-i cerea, probabil, între patru ochi să atace subiectul) şi dând exemple multiple din vasta sa activitate de păzitor al legii în satul cu pricina. N-apăruse Walker, Texas Ranger, dar îl preceda cu onoare încă de pe-atunci...
Mi-aduc aminte că, la anumite şedinţe cu părinţii în vremea în care eram
După decembrie 1989, oamenii au băgat capul la cutie, cu greu mai aveau tupeu să spună cuiva dă-te mai încolo. Evident, nici asta n-a fost tocmai în regulă, că aşa s-au înmulţit şmecherii ăştia mulţi de-i vezi la tot pasul, pe lângă cei care aveau un argument serios în a-l contrazice pe domnul poliţist. Mi-aduc aminte cu nostalgie de primii ani de studenţie, ce zonă liberă de Poliţie s-a instituit în Regie! Adevărate bazare apăruseră la parterul câtorva cămine, găseai acolo tot ce-ţi poftea inima, fără să mai dai fuga pe Lipscani... absolut orice: blugi, pantofi, bere, creveţi prăjiţi, casete video-audio, ciungă, prezervative etc. vorba ceea din popor: ace, brice şi... nu mai continui enumerarea, doar o ştie toată lumea. Paranteză despre inventivitatea studenţilor dintotdeauna: la congresul al XIV-lea al PCR, ăla mic şi negru (de respira greu) din fruntea ţării a zis ceva de genul (citez din memorie): „comunismul va dispărea din România când o face plopul mere şi răchita micşunele”. A doua zi băieţii din Regie au decorat plutele de pe malul Dâmboviţei cu câteva micşunele de toată frumuseţea!.. Spirit tânăr şi viu, ca la paş’opt, înainte de decembrie '89, dar lumea uită repede. Abia în '92 s-a reînfiinţat secţia de poliţie din Regie, că lucrurile o luaseră cam razna - excese date de libertatea obţinută cu greu, nu le comentez. Între timp, poliţiştii trecuseră şi prin stadiul de ajutor de miner, v-amintiţi, nu?.. Doamne, cum mai trece timpul!
În fine.. alte vremuri. Revin la prezent. Alaltăieri veneam dinspre oraş spre Otopeni, mergând pe şoseaua de centură. Undeva, în zona depozitului Arabesque, se construieşte un pod foarte frumos peste calea ferată (cu ancore, aduce puţin cu cel de la Agigea) - pod a cărui utilitate eu, unul, nu o prea întrezăresc. Îmi face impresia că va încrucişa în mod nefericit traficul de pe viitoarea şosea de centură (cu regim de autostradă) cu traficul de pe DN1, chiar la podul de la intrarea în Otopeni, venind dinspre Băneasa, rezultând acolo un furnicar de nedescris, provocat şi de bretelele de acces încârligate ce vor conecta cele două şosele rapide. Mă rog, sper să greşesc eu de data asta şi traficul să fie, totuşi, bine desenat şi sistematizat. Din cauza lucrărilor ce par să nu se mai termine nicicând pe-aici (în mileniul III, cu siguranţă NU), am preferat, ca de obicei, ruta prin Tunari care te scoate direct în Otopeni - un drum judeţean ce merge paralel cu şoseaua de centură, dar recent (şi foarte bine) asfaltat. Să zicem 2 km între localităţi, nu mai mult. Evident, cine nu ştie despre scurtătura asta extrem de avantajoasă (ca timp), intră într-un blocaj de toată frumuseţea până trece pe sub podul de pe DN1 amintit, încercând să iasă spre Ploieşti sau spre Mogoşoaia.
Otopeni-ul şi-a extins tare mult intravilanul pe vremea când economia „duduia”, aşa că semnul cu sfârşit de localitate a fost mutat mult în câmp, ca să cuprindă toată „vatra satului” ce ar fi trebuit să crească şi să tot sporească... Se pot observa multe vile neterminate, în diferite stadii de evoluţie; dacă nu se blocau afacerile imobiliare, Tunari-ul era de mult un cartier al Otopeni-ului. Recunosc, şi eu fac parte dintre cei care o calcă cu spor pe bucata aia de drum dintre semn şi începutul zonei locuite, tocmai pentru că e pustiu lună. Un kilometru, poate mai puţin. Dar... vajnica poliţie română era la datorie. Noroc cu partenerii de trafic care m-au semnalizat, am scăpat.. Clienţi aveau însă, de pe celălalt sens, după cum era orientat radarul. Şi mă gândeam aşa, ca tot păţitul - pe splaiul gârlei, între Vitan şi Mihai Bravu m-au ars, că e sens unic şi mergeam cu 62 km/h!, iar pe sens unic.. de unde flash-uri de avertizare? - ce oameni de toată jena!... Adică, nu te duci să dirijezi traficul când e vreun ambuteiaj pe DN1 (şi sunt destule, credeţi-mă!), în schimb stai la pândă precum un haiduc din Codrii Vlăsiei, la drumuleţul ăsta amărât de ţară şi dai la peşte... că, de picat, tot pică vreun fraier, nu-i aşa? Când traficul e-aproape de zero, nu prea mai are cine să te avertizeze de pericol, dacă nu vine nimic pe contrasens.
Şi ne mai plângem de bulgari... Halal să le fie şi la ai noştri!
Şi ne mai plângem de bulgari... Halal să le fie şi la ai noştri!
10.03.2011
Dan
Te-au necajit niste politisti Dan .Ai scris cu patima , se vede ……
RăspundețiȘtergereAm cate ceva de povestit despre asta . Si ca sa nu fie vreo neintelegere in cele ce voi povesti , precizez de acum ca daca inteleg un anume fel de comportament nu inseamna ca il si aprob , ca sunt de acord cu el . Inseamna doar ca inteleg .Ii inteleg motivele , resorturile interioare care l-au determinat . E vorba de dorinta de informare , de a stii cat mai mult inainte de a lua o hotarare, de avea cat mai multe date.Asa si cu “a intelege” si “a aproba “ . Ne-am obisnuit sa spunem unui interlocutor “ te inteleg “ dand din cap afirmativ , ceea ce ii sugereaza faptul ca esti de acord cu el . De fapt , il intelegi dar poti sa nu fii de acord cu ce spune .
Revenind la tema ta vasta , ti-as spune ca am lucrat ani buni intr-un organ de control . Din multe puncte de vedere similar cu Politia . Am lucrat si cu politisti alaturi de multe ori .Am cunoscut o mica mica parte din problemele lor care la vremea aceea semanau tare bine cu ale noastre .
In momentul in care am ales sa ma angajez acolo , nu stiam ce va urma . In sedinte ni se sugera (uneori ni se spunea de-a dreptul ) ca este nevoie de bani .Eram trimisi sa controlam si sa dam amenzi, aveam voie sa nu dam amenzi dar erau laudati , ridicati in slavi si promovati doar cei care dadeau amenzi . Ceilalti , chiar daca profesional vorbind erau mult mai buni , erau dati la o parte , tratati ca neinteresanti , marginalizati .Ba chiar , se gaseau diverse hibe la procesele verbale de control , mai erau si ridicati in sedinte ca exemple de “asa nu”. De fapt , totul avea legatura doar cu cati bani aduceai la bugetul de stat.
Ce ati face? Este totusi o profesie , pentru care te pregatesti , investesti energie timp si bani , e evolutia fireasca , iti doresti sa fii mai bun in ce faci. Si te trezesti dupa ani buni ca din pacate unicul criteriu dupa care esti clasificat , judecat, analizat este indicatorul “ valoarea si procentul de incasare a amenzilor”.
Eu am ales sa plec. Nu vorbim despre mine aici , eu am avut norocul sa o pot lua de la capat . Dar am colegi care lucreaza in continuare , care nu au avut sansa si norocul meu , care merg in control obositi si satui , care au renuntat sa mai gandeasca sau care au facut din toata activitatea lor , nobila de altfel la origini , in slujba cetateanului , o alergatura continua dupa bani pentru buget .
In concluzie , inteleg.O parte.Mai inteleg insa si ca poti sa ramai sau poti sa pleci . Mai inteleg insa si ca unii sunt prea obositi , prea lenesi prea ……sa o ia de la capat . Si atunci adorm linistiti pe perna gasindu-si scuze intr-unul din sloganele cu care sunt educati : suntem in slujba cetateanului , pentru el ne zbatem , sa-i fie bine .
Te mai intreb : cine trage linia intre regula incalcata clar de sofer si patima politistului ( e si el om nu ? ) .Cine hotaraste daca politistul e de treaba sau nu ? Daca Doamne fereste , in localitate la viteza cu care mergeai iti sarea un caine in fata si te dadeai peste cap?
Nu vorbim aici de coruptie si mizeria de dedesubt.E pacat de blogul tau frumos .Incerc sa vorbesc fara sa ma gandesc ca politistul tau statea la panda sa capete ceva “pour boire” ( observi cata finete ……..) .Ca daca ar fi asa , aici m-ai pierdut ……..e prea greu .
Si la fel de greu imi este sa vorbesc si despre …bolnavii …care dadeau amenzi cu placere . Care isi frecau palmele de bucurie si ii tratau pe bietii “clienti” ca pe niste furnici .Care se bucurau nu ca au incasat bani pentru buget ci doar pentru ca l-au lasat pe “ala “ fara bani ! Cu premeditare . Cu intentie .Aveam colegi care urmareau o anume persoana luni in sir …….doar sa-l “faca “.Sa-i arate el cine e mai tare !Le-am zis bine …..bolnavi?
Gata , stop.
Si …nu mai fii necajit. Stiu eu din surse sigure ca politistii tineri sunt din ce in ce mai bine pregatiti . Vorbim de pregatire , de scoala , de educatie . Ca de caracter …nu ne mai ocupam noi.Eu sper sa prindem vremurile cand nu se va mai sta la panda …oare cine pe cine pandeste?
Te-au necajit niste politisti Dan .Ai scris cu patima , se vede ……
RăspundețiȘtergereAm cate ceva de povestit despre asta . Si ca sa nu fie vreo neintelegere in cele ce voi povesti , precizez de acum ca daca inteleg un anume fel de comportament nu inseamna ca il si aprob , ca sunt de acord cu el . Inseamna doar ca inteleg .Ii inteleg motivele , resorturile interioare care l-au determinat . E vorba de dorinta de informare , de a stii cat mai mult inainte de a lua o hotarare, de avea cat mai multe date.Asa si cu “a intelege” si “a aproba “ . Ne-am obisnuit sa spunem unui interlocutor “ te inteleg “ dand din cap afirmativ , ceea ce ii sugereaza faptul ca esti de acord cu el . De fapt , il intelegi dar poti sa nu fii de acord cu ce spune .
Revenind la tema ta vasta , ti-as spune ca am lucrat ani buni intr-un organ de control . Din multe puncte de vedere similar cu Politia . Am lucrat si cu politisti alaturi de multe ori .Am cunoscut o mica mica parte din problemele lor care la vremea aceea semanau tare bine cu ale noastre .
In momentul in care am ales sa ma angajez acolo , nu stiam ce va urma . In sedinte ni se sugera (uneori ni se spunea de-a dreptul ) ca este nevoie de bani .Eram trimisi sa controlam si sa dam amenzi, aveam voie sa nu dam amenzi dar erau laudati , ridicati in slavi si promovati doar cei care dadeau amenzi . Ceilalti , chiar daca profesional vorbind erau mult mai buni , erau dati la o parte , tratati ca neinteresanti , marginalizati .Ba chiar , se gaseau diverse hibe la procesele verbale de control , mai erau si ridicati in sedinte ca exemple de “asa nu”. De fapt , totul avea legatura doar cu cati bani aduceai la bugetul de stat.
Ce ati face? Este totusi o profesie , pentru care te pregatesti , investesti energie timp si bani , e evolutia fireasca , iti doresti sa fii mai bun in ce faci. Si te trezesti dupa ani buni ca din pacate unicul criteriu dupa care esti clasificat , judecat, analizat este indicatorul “ valoarea si procentul de incasare a amenzilor”.
Eu am ales sa plec. Nu vorbim despre mine aici , eu am avut norocul sa o pot lua de la capat . Dar am colegi care lucreaza in continuare , care nu au avut sansa si norocul meu , care merg in control obositi si satui , care au renuntat sa mai gandeasca sau care au facut din toata activitatea lor , nobila de altfel la origini , in slujba cetateanului , o alergatura continua dupa bani pentru buget .
In concluzie , inteleg.O parte.Mai inteleg insa si ca poti sa ramai sau poti sa pleci . Mai inteleg insa si ca unii sunt prea obositi , prea lenesi prea ……sa o ia de la capat . Si atunci adorm linistiti pe perna gasindu-si scuze intr-unul din sloganele cu care sunt educati : suntem in slujba cetateanului , pentru el ne zbatem , sa-i fie bine .
Te mai intreb : cine trage linia intre regula incalcata clar de sofer si patima politistului ( e si el om nu ? ) .Cine hotaraste daca politistul e de treaba sau nu ? Daca Doamne fereste , in localitate la viteza cu care mergeai iti sarea un caine in fata si te dadeai peste cap?
Nu vorbim aici de coruptie si mizeria de dedesubt.E pacat de blogul tau frumos .Incerc sa vorbesc fara sa ma gandesc ca politistul tau statea la panda sa capete ceva “pour boire” ( observi cata finete ……..) .Ca daca ar fi asa , aici m-ai pierdut ……..e prea greu .
Si la fel de greu imi este sa vorbesc si despre …bolnavii …care dadeau amenzi cu placere . Care isi frecau palmele de bucurie si ii tratau pe bietii “clienti” ca pe niste furnici .Care se bucurau nu ca au incasat bani pentru buget ci doar pentru ca l-au lasat pe “ala “ fara bani ! Cu premeditare . Cu intentie .Aveam colegi care urmareau o anume persoana luni in sir …….doar sa-l “faca “.Sa-i arate el cine e mai tare !Le-am zis bine …..bolnavi?
Gata , stop.
Si …nu mai fii necajit. Stiu eu din surse sigure ca politistii tineri sunt din ce in ce mai bine pregatiti . Vorbim de pregatire , de scoala , de educatie . Ca de caracter …nu ne mai ocupam noi.Eu sper sa prindem vremurile cand nu se va mai sta la panda …oare cine pe cine pandeste?
Salut, Dane!
RăspundețiȘtergereAm prins ședințele UTC și de partid.
Nu m-am dus la prea multe dintre ele. Mă apuca amocul de fiecare dată. După ce vorbea un tovarăș mai bine situat (obligatoriu din prezidiu) aducând la cunoștință tema, restul luărilor de cuvânt începeau cu ”am ascultat cu atenție cele spuse de tovarășul x”. Se refereau ori la tovarășul x cu X mare, adică ăla mai șef, situație în care îi albeau șezutul cu pupături, ori la unul sau altul dintre cei care au „urmat la cuvânt” și pe care, de obicei, îi criticau din diverse motive. Aveau un dinte oarecare pe ei: unu’ îi suflase amanta altuia, un tembel vroia să-l sape pe altul ca să-i ia locul, ori, pur și simplu, niște roboței ambițioși învățaseră lecția că o ședință de partid fără o critică, acolo... care va să zică că nu se poate.
Ei, uite, am făcut o așa lungă introducere doar ca să-ți spun că am citit cu atenție, de vreo două ori, articolul tău.
Pui degetul pe câte o temă care mă provoacă instantaneu. Nici acum nu faci excepție. Mă încălzesc cu introducerea în subiectul inițial (Poliția Română), îmi sugerezi că mai bine o iau prin Dimieni decât să risc o intrare în DN1 din șoseaua de centură (știu drumul ăla...), după care îmi trezești vreo ‘nșpe amintiri în care am dat șpagă unor polițiști de la Circulație.
Revin la Poliția Română. Nu ești într-o minoritate. Habar n-am dacă s-a mai făcut, recent, un sondaj pe tema „încredere în Poliția Română” dar ceva îmi spune că ar fi un prognostic pe care, la o adică, casele de pariuri nu l-ar cota în ruptul capului.
Aș face câteva nuanțări.
Mai întâi, zburdălnicia șoferului român pe drumurile patriei. Tare aș vrea să-mi arăți și mie un șofer care respectă o limită legală de 80 km pe oră, pe o porțiune de drum drept ca-n palmă și fără nici un obstacol. Pe câmp, la o adică. Ce vreau să spun? Două lucruri:
- că legea trebuie să stabilească o regulă, fără ca excepțiile să o afecteze
- că situațiile în care am fost penalizat pentru zburdălnicia mea (eventual a ta) în astfel de situații ar fi, cred, sub 5%.
Adică, cel mai ades, eu am fost cel care a ignorat legea (ca să nu zic „încălcat”) și am scăpat nepedepsit. Nu contest existența „braconierului de circulație”. Mă gândesc doar că ar trebui să scoatem un pic la lumină și rolul nostru, al celor care favorizăm fenomenul. Mai pune în ecuație, te rog, lipsa noastră de reacție la abuzuri. Nu facem contestație, nu cerem poza (dovada incorectitudinii noastre) pentru că ne ia timp (iar ei s-au acoperit, o dau doar în instanță), cheltuim bani și e prea mare stresul. Așa că e mai comod să dăm o șpagă.
Ce mare surpriză că ei exact asta exploatează?
Pe de o parte.
Pe de alta, sunt convins că există oameni cu frica lui Dumnezeu în Poliție.
Oameni pe care imaginea murdară a instituției îi doare. Fac pariu că poți da și tu exemple cu situații în care polițiști de circulație te-au surprins în păcat dar au închis ochii și te-au lăsat să pleci fără nici o sancțiune. Aș zice că e greu de spus dacă au procedat bine au ba. Știu ce o să-m zici: că prea ușor îl îndupleci cu o șpagă și că, la o adică, dacă s-ar dovedi inflexibil, data viitoare vei circula regulamentar pe acel drum.
Mai e un aspect.
„Braconierul” trebuie eliminat de sistem. Noi, cei de partea cealaltă a liniei, nu avem pârghiile necesare. Și, cum ziceam și mai sus, nici nu ne strofocăm s-o facem. Din păcate, sistemul pare ineficient în a se curăța. Poate că sistemul e profund virusat... poate că și noi „îngrășăm” acești viruși... poate că, așa cum se întâmplă de obicei, adevărul e gri...
Mă enervez, de fiecare dată, când, așezat cuminte la coada lungă de la semafor, tot văd defilând prin stânga, pe-acolo unde n-ar trebui să circule decât tramvaiele, o grămadă de mașini conduse de șmecheri. De fiecare dată fac o evaluare și mă calmez zicându-mi: încă mai avem șanse, suntem mai mulți cei cu bun simț.
E simplu în situația asta. Pot să-i văd și să-i număr.
Poate că-i mai bine că nu pot să-i număr pe cei din „sistem”. Pot să-mi păstrez optimismul.
Eu ma feresc sa le dau vreo satisfactie , asa ca de vreo 15 ani nu am mai luat nici o amenda ...nici pe bune , nici evitata prin spaguiala . Eu cred ca politistul este prietenul meu . El imi vrea numai binele intotdeauna . Nu se uita cu jind la portofelul meu , el imi face frumos cu manuta , aratandu-mi pe unde ar fi bine s-o iau , cand il vad nu ma crispez , mi se umple sufletul de bucurie , ca el este mereu la post , in sprijinul meu . In SUA , am vazut un politist ajutand o soferitza in pana , sa-si schimbe roata cu cea de rezerva . La noi este la fel ....Heheheeeee . Nu v-ati intalnit inca cu acel politist ? Este posibil sa va iasa in cale . Sa nu-l calcati !El este o victima a reformei , mititelul !
RăspundețiȘtergereTeo Dora, nu vreau să crezi că ăştia m-au ars pe mine şi de-aia i-am încondeiat aici. N-am scris-o explicit, n-am vrut să fac o legătură aiurea, dar... era ziua de 8 Martie, iar în prima maşină trasă pe dreapta era o doamnă. Ca idealist ce-am fost odată (de mult tare, când făcea plopul mere :)), vreau să cred că poliţistul i-a dat doar un mărţişor în dar, nu un proces-verbal, dar avea şi carnetul respectiv la îndemână. Evident, n-am de unde să ştiu, nu am putut vedea din fuga maşinii cum s-a finalizat afacerea. Următoarea maşina însă, era condusă de-un bărbat, dacă eram prin Moldova puteam să presupun că tot pentru mărţişor l-a oprit, c-aşa-i obiceiul pe-acolo, pe-aici pe la noi.. n-aş prea crede..
RăspundețiȘtergereSă statuăm aici, pentru eventualele discuţii pe marginea amenzilor încasate de subsemnatul: pe-astea referitoare la viteză nu le contest niciodată, am bunul simţ să nu fac scandal dacă mă ştiu în ofside. Dacă am văzut pe vitezometru că aveam 80 km/h, iar el îmi spune că "aţi circulat cu 76 km/h" tac şi spun merci în gând, nu m-apuc s-o fac pe deşteptu' şi să susţin c-aveam 59. Nu, spun doar "ok, scrieţi PV" - asta aşa, să înţeleagă bine de la început că nu mă tocmesc cu el, nu sunt la piaţă. Apropo, cel de pe Splai care m-a ars a fost singurul care mi-a dat bon fiscal şi i-am plătit pe loc. Şi, sincer, cred c-aveam 72 km/h, nu 62, iar legal pe-acolo ai voie cu 60, în fine...iar despre infinitele variante de incident sunt conştient, nu intru în amănunte, mi le asum şi încerc să mă (mai) abţin.
Tu i-ai cunoscut pe cei care te ajutau să faci o muncă nu tocmai uşoară, mi se pare absolut normal ca acolo să fie nişte oameni deştepţi şi cu bunsimţ. Pentru că cei care fac o astfel de treabă nu pot fi nişte simpli tablagii, mă gândesc că sunt ofiţeri, deci au o şcoală de poliţie absolvită. Şi mai au şi nişte cunoştinţe economice în spate, din nou, absolut necesare. Cei de la circulaţie sau de pe circa de poliţie ordinară (de sat/oraş/cartier s.a.m.d.), hmmm.. nu-s tocmai nişte exemple de premianţi ai şcolii de poliţie!.. Asta ca să nu fiu rău, deşi aş avea loc. Eu am văzut de câteva ori şi "dark side of the moon". Dar m-am gândit încă de când am citit comentariile, să dezvolt subiectul într-un alt post. Iar mulţi dintre aceştia sunt cei care-ţi cer de la obraz, cu un tupeu fantastic, de mă şi crucesc. De ce?! Pentru că mă pun în situaţia lor, încerc să-i înţeleg - câteodată îi invidiez, mai ales când îi văd pe la tv că vor să-şi ia elicopter că nu mai au ce face cu banii (caritate n-ar face nici împuşcaţi) şi chiar încerc să-mi imaginez o situaţie ipotetică: îl opresc pe-un neica-nimeni, nu contează pentru ce greşeală, care încearcă să mă "ungă" cu te-miri-ce bănuţi.. şi-aş avea nevoie de bani, nu mi-ar strica. Tot n-aş putea să-i iau, necum să-i cer vreodată cuiva, ceva din start.
Închei amintind doar că la fel procedează şi Garda Financiară, un fel de braconieri cu ştaif. Cu observaţia că ăia par a fi dublu nesimţiţi. Îşi iau plicul şi tot te ard. Ba îţi mai plâng şi pe umăr, că "altfel nu se poate, se supără şefu', trebuie să vadă că v-am controlat". Adică, în substrat, dacă tu eşti ok, ei n-au muncit. Concesia care ţi-o fac e că, donând plicul corespunzător, te taxau mai puţin pe procesul-verbal. Acum, că eşti pe malul celălalt, te întreb: chiar nimeni nu-i corect în ţara asta? Şi dacă a greşit minor, un cnp sau un aviz, n-a făcut, Doamne-Fereşte, evaziune să crape statul (pe-ăştia, oricum, nu-i prinde nimeni), nu poate fi iertat? Sau doar avertizat, fie şi în scris?
Îmi place să te provoc, Ştefan. Sau mai bine spus, îmi place că reuşesc să te provoc. Pentru că întorci problema pe toate feţele, o priveşti din unghiuri care mie poate mi-au scăpat. Pentru că întotdeuana aflu ceva nou, fie şi o poveste de la şedinţele de partid pe care nu le-am mai prins. Dar carnetul roşu de utecist l-am primit şi eu la început de liceu. Vorba unui unchi de-al meu, la un cules de porumb, prin '92, când veneam pe-acasă cu idei revoluţionare prin cap şi-l şicanam peste poate cu Iliescu şi ai lui:
RăspundețiȘtergere"-Nepoate, mai ai carnetul ăla roşu? Sper că nu l-ai aruncat.. Ţine-l bine, şi tu, şi taică-tu', nu-l puneţi pe foc, că vin ai noştri iar" (şi-n anul ăla tot alde psd au luat puterea). Îl mai am şi-acum, măcar pentru poza de la 15 ani. :)
Despre poliţia noastră nu am o părere prea bună, tocmai şi din pricina indivizilor ăstora care, efectiv, stau la pândă. Ies doar când simt mirosul prăzii aproape, ca lupul care pe timpul iernii iese la marginea pădurii şi se apropie mult de sat, atras de mirosul de sânge proaspăt ce pluteşte în aer când gospodarii sacrifică vreo pasăre prin spatele curţii.. Aşa şi ei - dau o tură pe variantă, îşi freacă mâinile de bucurie când văd blocajul acolo unde spuneam, întorc radiind de fericire spre Tunari, şoptindu-şi cu o "ură neîmpăcată în barbă":
-Hai să mai facem nişte mălai de la fraierii care vor să scape de dopu' ăsta! Şi le iese, cum spuneam, ai văzut că pescuiesc şi pe ditamai DN1, cu tot traficul existent şi în ciuda oricărui detector de radar ultra-super-performant. Ce m-a intrigat? A fost prima dată când i-am zărit acolo.
Nu mă fac aici apostol al bunului samaritean în trafic, recunosc, fără a fi ipocrit, că o (mai) calc şi eu peste limita legală, nu numai pe drumul cu pricina, ci şi prin alte locuri. Nu-i bine, ştiu, dar când vin acasă de prin cele coclauri, maşina parcă o ia mai repede la vale, parcă Bucureşti-ul e fundul văii din orice direcţie aş veni. Doar mai adaug că, totuşi, am atâta minte încât s-o calc mai abitir când sunt singur, nu cu alţi pasageri. Cunoaşteţi, desigur, teoria pierderilor terminate.
Despre sfânta şpagă, ce să zic? Cred că putem să ne strângem în cerc ca americanii ăia cu probleme de orice fel (cu alcoolul, cu frica de păienjeni, cu sexul, cu lipsa sexului, cu etc.) şi să spunem pe rând:
"- Sunt Dan şi da, recunosc, am dat şpagă!" Ştefan, m-ai făcut să-mi răscolesc memoria, nu mai ştiam cum am început. Primul sărut şi prima şpagă nu se uită niciodată, nu? :) La naş, pe trenul personal (de fapt, se numea Cursă, era pentru salariaţii navetişti, personalul reprezenta o treaptă superioară în ierarhia CFR-ului), când făceam naveta la liceu. Mergea treaba c-un leu, biletul era 6. Îi clănţăneau buzunarele naşului când sărea pe peron mai ceva ca şpanul la strung.
Dar acum, am terminat, nu le mai fac jocul. M-am săturat să-i văd satisfăcuţi când le umflu buzunarele. Şi după asta, mai devin şi mămoşi, de parcă ne cunoaştem de când lumea, ba mai dau şi sfaturi - vă rugăm, aveţi grijă la viteză; sau vedeţi că mai aveţi unul peste 15 km, la.. aiurea, undeva în România.
"- Sunt Dan şi m-am vindecat".
De 5 ani nu mai dau şpagă. Prefer să consolidez bugetul statului, ăla rupt în fund. Pot spune ca am devenit mai înţelept? Păi, nu prea, dacă tot nu-s atât de înţelept să fiu mai atent la vitezometru, implicit la buzunarul meu.
Radu, felicitări pentru atitudine, un pic mai târziu faţă de tine mi-a venit şi mie mintea la cap. Dar, mai bine mai târziu, decât...
RăspundețiȘtergereAcum, ca să-i mai spăl un pic şi eu, după ce i-am zugrăvit în culori atât de negre: i-am văzut şi pe la noi ajutând pe câte unul să-şi scoată maşina de pe marginea drumului iarna, când derapase şi intrase în şanţ. Toată stima, au pus mâna laolaltă cu alţi cetăţeni, nu au stat să aştepte venirea utilajelor specializate. Dar atitudinea asta a lor la noi este doar aleatoare, nu un bun obicei, prin care să se vadă că sunt în slujba cetăţeanului, la propriu, nu la nivel declarativ.
Erată, în penultimul comentariu era vorba despre teoria pierderilor "limitate", nu terminate, cum a ieşit pe-acolo; sper că se acceptă scuza orei de postare. :)
RăspundețiȘtergereMai aveam ceva de adăugat, Ştefan, referitor la braconaj. Deşi sunt foarte prezenţi pe unde omul nu are probleme deosebite în trafic, lipsesc cu desăvârşire tocmai acolo unde este mai mare nevoie de ei - intersecţii aglomerate, semafoare defecte etc. Ai văzut vreodată un şmecher care a depăşit coloana pe stânga, să fie oprit de vreun echipaj de la rutieră? Eu nu.
Uite ca-ti raspund eu la ultima intrebare. Asta dupa ce ma opresc din ras si incerc sa-mi scot din mintea imaginea politistului "mamos" care te sfatuieste sa mergi mai incet si sa-ti schimbi becul ala care nu merge. Asta dupa ca l-ai "omenit " un pic.
RăspundețiȘtergereUn prieten care mergea in zile din alea aglomerate pe DN1 catre Brasov , in coloana , a oprit la primul echipaj de politie si le-a dat numarul de inmatriculare al obraznicului cu masina suparata care tocmai ii depasise pe toti. Surpriza mare a fost ca , la urmatorul echipaj aflat prin Busteni , obraznicul era oprit pe dreapta si dadea din maini foarte suparat la politistii care tocmai ii scriau un proces-verbal.A fost atat de mare surpriza incat si acum , la aproape un an de la intamplare , el povesteste la toate petrecerile ce minune s-a intamplat atunci. Inca mai intra la capitolul minuni .....dar se poate!
Si ca sa mai scapam un pic de incrancenare ,m-ai facut sa-mi amintesc Dan , de acelasi prieten care locuieste la 300 de metri de un OMV si care a plecat din apartament sa puna benzina. Si-a luat cheile de pe masa , dar cand a ajuns acolo a constatat ca .....nu avea masina. Plecase sa faca plinul .......pe jos.
Si tot el , la una din iesirile noastre la un gratar intr-o padure pe langa oras , s-a dus la vecinii care tocmai descarcau masina si dadusera manelele la maxim , sa-i roage sa dea muzica mai incet sau sa se mute mai incolo . Padure era destulaaaaaaaa. Noi , langa masinile noastre inghetati de frica . Erau vreo patru malaci , numai barbati , descarcau la greu sticle de bautura si vorbeau tare.L-am rugat sa nu se duca ...lasa ca ne mutam noi.Degeaba ...Nu stiu nici in ziua de astazi ce le-a spus pentru ca in urmatoarele zece minute strangeau tot si se mutau mai departe . Mult mai departe.
M-ai înseninat cu poveştile astea, zău aşa... Fentele astea de pilot F1 de pe DN1 sunt pe cât de nesimţite, pe-atât de periculoase, pentru că idioţii ăia le fac pe orice bucată de drum, chiar şi prin curbele alea dintre Sinaia şi Predeal, lipsite de vizibilitate. Şi dacă poliţia îi arde în continuare pe tupeişti se duce vestea printre ei şi poate se mai cuminţesc.
RăspundețiȘtergereÎn situaţii de genul ăsta vreau să-i văd mereu prezenţi. Există speranţă şi asta nu-i puţin.
Aștept meciul din Champions League. Încerc să văd cum îi mai stă casca aia lui Chivu.
RăspundețiȘtergereSigur, n-are legătură cu subiectul...
După ce tot urmăresc, de vreo două zile, răspunsul tău, Dane, dezamăgit că taci... în păpușoi (s-o fi supărat, oare?!), iată că mă delectez, zâmbind larg, cu mai multe răspunsuri, care de care mai tonifiante, ca să zic așa...
Între noi fie vorba, provocarea este întotdeauna ceva care te resuscitează, nu-i așa? Îmi trec mâna prin păr (cât mai e...) mă mobilizez să privesc, de dincolo poziției propuse și încerc să văd care dintre cele două (sau mai multe) puncte de vedere are mai mare greutate. Știți, probabil, cu toții povestea aia cu regele Solomon, consilierul și cei doi reclamanți. Dacă n-o știți, paguba voastră, eu o să trec direct la concluzie: cred că toți avem dreptate.
Dintre toate instrumentele care compun onor Statul Român, Poliția Română are cea mai murdară imagine. Fac această remarcă pentru că mi se pare că este ideea de bază a articolului tău, Dane. Mai fac un pas și îngustez aria: polițiștii de la Circulație, în speță. Hei... e o concluzie intuitivă, care se mulează pe articolul tău, ok?!
Între timp, conviețuirea noastră în acest spațiu, cum îi zice? carpato-danubiano-pontic, ne-a relevat și alte valențe pe acest palier. Vrem să ne limpezim apele tulburi în care trăim? Atunci cred că trebuie să stabilim premize clare, înaninte de a stabili ierarii. De ce surclasează Poliția, în percepția populară, toate celelelate „organe”?
Poliția a avut privielgiul de a se bucura de statutul de campion din cele mai vechi timpuri.
De ce?
Pentru că ei aveau la îndemână acele pârghii cu care puteau lovi direct în pârlitul din stradă. Cu alte cuvinte, are cea mai mare vizibilitate.
Între timp, însă, așa cum îi stă bine unei socieăți care evoluează, au tot apărut performeri care contestă poziția campionului. Mă rog, nu dezvolt, sunt tot felul de organe de control mai mult sau mai puțin implicate în viața largă a societății.
Sunt niște vedete care pretind primul plan ale momentului în atenția opiniei publice: vameși și polițiști de frontieră.
Însă, dacă vreți să-mi acordați oarece credit, aș zice, scuzați... să nu puneți botul. Eu am convingerea că tot crește, insidios, dezvoltând tot felul de tentacule subterane, o clasă superioară, dotată cu un sistem imunitar greu penetrabil, adică greu de învins de instrumente ale bunului simț, care, pe măsură ce trece timpul, ne curăță pe toți.
Poate nu știți despre cine(ce) e vorba. Nu mă îndur să vă las dezorientați în mijlocul drumului. O să vă dau trei indicii, fără pretenția că voi reuși să vă luminez:
1. Interesele lor nu coincid niciodată cu interesele tale
2. Se folosesc de o bucățică de hârtie pe care tu, o minoritate din ce în ce mai ... minoritară, din 4 în 4 ani, o pui într-o cutie mai mult sau mai puțin transparentă
3. Îți impun legi care sfidează bunul simț, pe tine de sufocă în vreme ce lor le umple buzunarul.
4. Ghici ciupercă (otrăvitoare) ce e?
Nu m-am supărat (eu? ar fi culmea.. sper că nici tu, prea tare), doar că în week-end n-am avut timp să mă apropii de pc. O ieşire în parc şi o drumeţie pe munte, mi l-au ocupat complet. Dar de-acum, gata, nu mai las locul ăsta nearat. :)
RăspundețiȘtergereCum spuneam, părerea mea despre poliţie e proastă, e greu să mi-o schimbe cineva aşa uşor. Am promis că voi mai ataca subiectul, aşa că nu insist acum. Mai sunt şi câteva excepţii de la regulă, cum spunea şi Anca, dar cu ele nu se face primăvară. Asta apropo de noile "staruri" apărute în prim-plan, prin vămile non-UE.
Mi-e tare teamă însă, de semnificaţia cuvântului "superioară", pus în dreptul clasei politice (m-am prins de şaradă :)). Adică, după rău vine întotdeauna mai rău?!
Parafrazând o reclamă mai veche, viitorul nu sună deloc bine.
Dan , iti multumesc pentru urari si-ti doresc sa te bucuri , impreuna cu cei dragi , de frumusetea acestei primaveri si de cele ce vor urma , cu speranta de mai bine in suflet !Hristos a-nviat !
RăspundețiȘtergere"- Sunt Dan şi m-am vindecat".
RăspundețiȘtergereE demn de admirat. Dar eu te provoc mai departe. Cand estimezi ca poti spune:
"- Sunt Dan si nu mai dau spaga la doctor!"
E greu, guess who, de estimat. Vingt ans apres? :)
RăspundețiȘtergere