Translate

duminică, 29 martie 2015

City Break - Barcelona

Unul din orașele care mi-au intrat definitiv la suflet din lumea asta mare este Barcelona. L-am îndrăgit de-acum doi ani, de la prima vizită, de când am respirat prima dată aerul boem al străduțelor din Eixample (trasate parcă matematic, cu rigla), de la primii pași pe Rambla de Catalunya sau Passeig de Gracia, în drum spre Placa Catalunya, însoțit de-un soare luminos, neverosimil de cald pentru un sfârșit de ianuarie. Așa că, la început de an 2015, când dorul de ducă m-a cuprins subit și mi-a încolțit în minte ideea unui city-break, Barcelona a fost primul favorit.
Din păcate, biletele de avion nu erau prea atractive, ca preț de pornire, pe niciunul din site-urile de specialitate, gen Vola, sky-scanner sau similar. Asta e, mi-am zis, nu-i acum momentul, poate altădată, cine știe. M-am reorientat rapid spre Roma, unde Blue-Air avea niște prețuri rezonabile, până într-o sută de euro. Odată și-odată trebuie să vedem și Roma, nu? Oraș în care istoria te întâmpină, de asemenea, la fiecare pas, spectaculos și admirat la superlativ de toți cei care l-au vizitat cândva. Majoritatea aruncând și bănuțul de rigoare în Fontana di Trevi, pentru a fi siguri de revenire. :) Pe când încercam să rezolv problema rezervării (online, desigur) mi s-a întâmplat un fenomen destul de neplăcut, și încă de două ori, așa încât am început să mă întreb dacă nu cumva acest mod de lucru oferă tot atâta siguranță a tranzacției, pe cât ți-o oferă privirea trasă peste umăr la bancomat de individul balaoacheș din spatele tău: am început rezervarea la un preț al biletului de 78 de euro, însă când să-ntorc și ultima pagină (aia cu plata), ce să vezi, mesaj - "operațiunea nu a putut fi finalizată întrucât prețul biletului s-a schimbat". No, ghinion... dacă miști din degete ca ochii mortului... preț nou, 86 de euro. Uff!.. Să renunț? Nu, că... totuși, Colosseum, Pantheon, Santa Maria Maggiore etc. hai că merită, d'a capo și cu mai multă forță! De data asta mă mișc mai bine ca o stenografă, completez câmpurile într-un ritm uniform accelerat, nimic nu-mi poate înfrânge voința și hotărârea, dar.. stupoare, același mesaj! Acum, drept să spun, am luat-o ca pe-un afront personal, ăștia cu online-ul – ori au un ciudat simț al umorului, ori își bat joc de oameni, pur și simplu. Așa că a treia oară nu am stat să mai caut noul preț, ci am închis browser-ul direct și irevocabil.
Și bine-am făcut. Pentru că în ultima săptămână a lunii ianuarie, dragul de Tarom a scos din nou din joben ofertele sale imbatabile pe câteva dintre rutele europene, cele de tip Superspecial, la 99 de euro. Cum Barcelona era printre destinațiile cu pricina, nu am mai ezitat nicio secundă și am achiziționat mintenaș două bilete de pe avion.ro, la 88 euro bucata. :) 2 zile de concediu aprobate la final de februarie și escapada-i gata. Ca să fie și mărțișorul inclus, nu numai Dragobetele. :)
Și cum îmi place să-mi organizez singur deplasarea în concediu (de ani buni de zile am renunțat la serviciile vreunei agenții), pentru cazare am recurs la prietenul Booking, care mi-a scos în cale un hotel foarte bun, de 4 stele, la o zvârlitură de băț de Palau Guell, Onix Liceo pre' numele său. Preț rezonabil (75 euro), mic dejun inclus (opțiune importantă când mergi în astfel de incursiuni, veni-vidi-pleci, parcă n-are rost să pierzi timpul să cauți dimineața cafeaua aiurea-n târg sau s-o bei la varice, cine știe pe unde), cameră confortabilă, baie spațioasă, cleaning în fiecare zi, internet inclus în preț, și-n lobby, și-n cameră. Dacă wi-fi este, atunci nothing else matters. :) De apreciat și faptul că cei de la hotel mi-au respectat ambele cereri formulate pe booking – etaj superior și cameră cu vedere la curtea interioară, de unde admiram o panoramă superbă a orașului în zori, cu muntele Tibidabo pe fundal.
Am numărat cu nerăbdare zilele rămase până la plecare, din momentul în care am făcut rezervarea biletelor de avion. Nu știu de ce, nu am o explicație logică, dar am observat că zilele rămase până la plecarea într-o călătorie pe care o visezi de mult, trec foarte greu, ochii îți rămân lipiți de calendar... dar, după ce ai ajuns la destinație, aceleași zile, cu aceeași durată de 24 de ore, iau așa o viteză, încât nici nu realizezi când au trecut, doar ce-ai clipit și-ai ajuns din nou acasă. Și în taxi-ul de întoarcere de la aeroport te-ntrebi, ușor nedumerit: oare am visat c-am fost la Barcelona sau totul chiar s-a petrecut aievea?... No, certamente am fost acolo, doar ce-am privit albumul foto. :)
Zborul de plecare a fost relativ matinal, nu am a mă plânge, ba dimpotrivă. Păcat că și cel de întoarcere a fost la fel. Mă rog, nu chiar, dar nu ne-a lăsat loc de alte manevre turistice în ultima zi. Piloții Tarom, comme d'habitude, meseriași – decolări și aterizări ca la carte, de manual, nu pe principiul "adunarea la cabină", cum am mai experimentat pe la KLM. Aterizarea pe El Prat, dar, hei, aici eram de-al casei deja. :) Plus că ne făcuserăm temele, știam foarte bine traseul de urmat pentru a ajunge în oraș, folosind transportul în comun. Care, apropo, este extrem de bine organizat și sistematizat, încât ai zice că taximetriștii muri-vor de foame în curând la ușa terminalului. Nu-i chiar așa, clienți se găsesc mereu, într-o mare aglomerare urbană (de aproximativ 3.5 milioane de locuitori) ca Barcelona, sunt mulți și cei care preferă comoditatea taxi-ului. Cum noi suntem ușurei când ne deplasăm pe durata unui city-break, n-a fost cazul. Așadar, soluția aleasă pentru tranzit din aeroport la hotel: bus pentru transfer din terminalul T1 în T2, traseu prin terminal urmărind semnul Railway Station, cumpărat Tarjeta T10 din tonomatul de la peron (cartela cu 10 călătorii, 9.95 euro), Renfe (CRF-ul spaniol) până la gara Barcelona Sants, apoi din gară metroul pe magistrala L1, 4 stații până la Liceu și gata, am ieșit direct pe Rambla. Încă 10-15 minute de mers per pedes (printr-o ploaie măruntă, așa, de bun venit) și iată-ne ajunși la hotel. Din păcate, prea devreme pentru check-in (cam o oră înainte de 14.00), așa că am lăsat bagajele la oficiu, ieșind să luăm pulsul metropolei la pas, într-o ploioasă zi de februarie.
Prima zi.
Palau Guell, fix la 50 de metri de ieșirea din hotel. Ceva informații (false) de pe net spuneau că intrarea la acest obiectiv este liberă, dar, surpriză – 15 euro, la fața locului. Lasăm pe mai târziu, că doar n-au intrat zilele în sac. Mare greșeală! Pentru că muzeul se deschidea dimineața la 10.00, când noi deja ne vom fi luat avânt spre alte obiective, iar seara ajungeam prea târziu (după 21.00) și prea epuizați, pentru a ne mai putea bucura de vizitarea sa (program muzeu – până la 17.30, cu ultima intrare la 16.30, din noiembrie până în martie; vara, ultima intrare  la ora 19.00 ). Asta e, poate data viitoare.
Carrer Nou de Rambla debușează în mult mai celebra La Rambla fix în dreptul aleii de acces în Placa Reial, una din cele mai frumoase piețe interioare din Barri Gothic, după părerea mea. De formă regulată, dreptunghi trasat cu echerul, nu alta, pavată cu piatră, cu o fântână artizanală în mijloc, folosită de pescăruși pentru a-și ostoi setea provocată de peștele sărat tocmai consumat :) sau numai ca loc de popas, împodobită cu câțiva palmieri înalți și drepți, de efect, cu frunzișul bogat din vârf clătinat ușor de briza molcomă a Mediteranei – toate aceste decoruri creează o imagine deosebită, atrăgându-mă ca un magnet, de fiecare dată (am traversat-o în fiecare zi). Și pentru că este populată de terase, restaurante și hosteluri pe fiecare latură a sa, e de înțeles, până la urmă, și forfota continuă și browniană a cohortelor de turiști, la orice oră din zi și din noapte.
După ce-am traversat Placa Reial, admirându-i simetria perfectă, ne-am pierdut pașii printre străduțele strâmte ale cartierului vechi, șarmantul El Barrio Gotico, locul de unde a început istoria orașului, încă din vremea Antichității (legenda spune că prima așezare, Barcino, a fost fondată de Hamilcar Barca, general cartaginez, tatăl mult mai celebrului Hannibal, dușmanul de moarte al Romei). Am ajuns în Placa Jaume I, locul de unde se dă ora exactă în Catalunya, aici avându-și sediul principalele instituții publice – Palau de la Generalitat (sediul guvernului catalan) și Casa de la Ciutat – Ajuntament de Barcelona (Primăria orașului). Impresionante prin istoria locului (așezate la Km 0 al orașului) și prin oaza de relaxare și civilizație pe care o degajă, mai ales prin prisma faptului că accesul în piață este permis și oamenilor obișnuiți, nu numai oficialilor cu pedigree. O coloană de 3 dube din care au coborât mascații lor, intrând grăbiți în Primărie, m-a făcut să zâmbesc cu gândul la giumbușlucurile (i)legale (fără jenă la început, apoi cu lacrimi pe la DNA sau cu mir la borcănel) de care mai toți primarii marilor noastre orașe, și nu numai, se pare că nu-s străini. Dar pacea pieții și a cetății nu a fost tulburată cu nimic, mai degrabă oamenii transportau ceva documente sau valori, nicio televiziune nu-i însoțea. Iar viața barcelonezilor sadea nu părea câtuși de puțin afectată, numai turiștii erau încântați de pozele făcute acelor Rambo ai poliției catalane.
După alte câteva străduțe pietonale parcurse din Placa Jaume I, am ajuns în Placita de la Seu, locul din care am putut admira, în toată splendoarea ei, Catedral de la Santa Creu i Santa Eulalia (Catedrala Sfintei Cruci și a Sfintei Eulalia, patroana spirituală a orașului), superb monument de arhitectură gotică, a cărui construcție a început la finele secolului al XIII-lea și s-a încheiat câteva sute de ani mai târziu (1889 – fațada gotică dinspre piațetă, iar în 1913 – turnul central, cu înălțimea de 70 de metri). De notat că între orele 13.00 și 17.00, intrarea este taxată cu 7 euro, dar dimineața de la 08.00 și după-masa până la 20.00 accesul este gratuit.
După ședința foto prelungită din Placita de la Seu (ce-mi plac diminutivele lor!), am purces spre Placa Catalunya, în căutare de informații direct de la sursă despre programul traseelor turistice operate de cele 2 linii (roșie și albastră) ale autobuzelor BCN City Tour. Am luat hărțile cu rutele fiecăruia, am analizat, am derivat :), urmând să revenim a doua zi pentru plimbarea hop on-hop off. Am încercat să găsesc restaurantul unde degustasem celebra lor sangria data trecută (Happy Bar and Grill), însă cred că tăvălugul crizei nu l-a cruțat. Atunci, pe moment, am crezut că nu l-am nimerit, dar ajuns acasă mi-am dat seama că, totuși, memoria nu mi-a jucat feste, restaurantul Pura Brasa de-acum fiind succesorul celui vizitat de mine, în urmă cu 2 ani. Cafeaua încercată aici a fost o surpriză plăcută, iar prețul (1 euro și-un pic) – chiar ieftin, având în vedere proximitatea Pieței Catalunya.
Ne-am întors la hotel, am finalizat check-in-ul și-am ajuns în camera ce-avea să ne fie cartier general pentru următoarele 3 zile. Plata în avans, pentru toată perioada, pe motiv c-așa-i politica hotelului, la rezervările de pe booking (sincer, am o vagă bănuială că procedura se aplică funcție de țara de proveniență a turistului, dar nu-i bai, oamenii au fost politicoși, chiar amabili, pe durata șederii noastre la Onix Liceo). Un refresh de circa 30 de minute, apoi din nou la drum. Și pentru că ziua a fost dedicată vizitei prin Barri Gotic, am refăcut traseul prin Placa Reial, de data asta cu o haltă la restaurantul Roma (unde m-am delectat cu-o paella gustoasă, asta ca să testez și celebra bucătărie mediteraneană, direct la sursă), pentru refacerea tonusului necesar plimbărilor de cursă lungă.
Am urmat direcția către mare și ne-am pierdut din nou printre străduțele labirintice din cartierul gotic. Jesus, de la recepția hotelului, ne recomandase și vizitarea basilicii Santa Maria del Mar, așa că aveam direcția stabilită. În drumul nostru, am nimerit în Placa de la Mercé, unde câțiva temerari așezați la mesele în aer liber încercau aroma berii locale, deși vântul sufla binișor. Pe fundal, ne-a atras atenția o alta biserică deosebită – Basilica de la Mercé. Nu știam dacă e deschisă, dacă se vizitează sau nu, dar, când am trecut prin dreptul ei, am văzut o doamnă (curator, probabil) care se pregătea să închidă ușile de la intrare și-am dat să întrebăm dacă mai avem mult de mers până la Santa Maria del Mar. Chiar dacă ne-a răspuns cu amabilitate, părea că s-a întristat puțin că nu aveam și basilica de la Mercé în planul nostru de vizite, așa că gestul ei, de-a deschide larg ușile basilicii când ne-am dus să întrebăm, nu puteam să-l trecem neobservat; ca să-i respectăm cum se cuvine bunăvoința, am intrat pentru o scurtă vizită și-am descoperit o minunată bijuterie de artă barocă (cu tușe evidente de rococo) în cartierul gotic al Barcelonei. :) Biserica a fost construită între anii 1765-1775 de către arhitectul catalan Josep Mas i Dordal și este dedicată Fecioarei de la Mercé, patroana spirituală a diocezei Barcelona. Este una din bisericile reprezentative ale orașului, după cum aveam să aflăm, prin bunăvoința doamnei ce ne-a primit cu sufletul deschis.
Ținând drumul drept, fără alte devieri de traseu, am ajuns apoi la basilica Santa Maria del Mar, un alt monument impresionant de arhitectură gotică catalană, ce datează din sec. al XIV-lea (construită între anii 1329-1383). Amplasată în cartierul La Ribera, copleșește călătorul prin trecutul medieval al Barcelonei prin dimensiunile sale nebănuite când ajungi în fața ei; mai că nu poate fi cuprinsă toată cu privirea, din cauza apropierii de ziduri pe care ți-o impun construcțiile adiacente, orașul crescând în juru-i și cuprinzând-o parcă, în chingile sale. Arhitectura interioară este deosebită, expresivă, impunătoare prin înălțimea coloanelor care susțin bolta centrală, caldă prin prisma luminii filtrate de vitraliile ce o decorează pe lateralele navei centrale. Se spune că a fost ridicată și cu ajutorul banilor proveniți din donațiile marinarilor care s-au rugat Fecioarei Maria când vremea le era potrivnică pe mare și care au fost ajutați astfel, să se întoarcă teferi acasă. Am stat puțin pe banchetele de lemn din strană și am ascultat o muzică ce răzbătea în surdină din difuzoare, admirând priceperea și măiestria oamenilor care au durat așa o minunăție acum sute de ani. Aveam să aflăm a doua zi că arhitectura basilicii Santa Maria del Mar a constituit o sursă majoră de inspirație pentru Gaudi la proiectul său de suflet, Sagrada Familia.
Ușor, seara se lăsa peste oraș. În ultima plimbare a zilei, ne-am îndreptat pașii spre Port Vell. Deși posibilă, vizita la acvariu nu ne-a mai atras, mai ales că ar fi trebuit făcută pe repede-nainte (maxim o oră și-un pic), iar oboseală se acumulase suficient pentru o zi. Am admirat Mare Magnum, mall-ul de la malul mării, ne-am plimbat pe Rambla del Mar, traversând spectaculoasele poduri suspendate de lemn iluminate generos la ceas de seară, am fotografiat o mulțime de pescăruși îndrăzneți ce-aproape luau mâncarea direct din mânuța unei fetițe generoase, l-am salutat pe Columb de la baza Mirador de Colon și ne-am retras discret, pe Rambla, către hotel. A doua zi aveam întâlnire cu Gaudi, la Sagrada.

Dan, 
29.03.2015

2 comentarii:

  1. Salut , Dan !
    M-ai facut curios. Am intrat si eu pe booking.com si am vazut oferta pentru patru nopti la sfarsitul lui aprilie la hotelul la care ai gasit tu camera cu 75 euro pe noapte . Mie mi-a iesit un pret de 175 ...ceea ce mi s-a parut total neeconomic . Dar dincolo de asta , apreciez osardia ta intru lamurirea cu lux de amanunte a ciracului indragostit de calatorii ce ar dori sa-si ia picioarele in spinare pentru a purcede la drum prin Europa intru valoroasa cunoastere la fata locului . Eu iti doresc in continuare sa ai parte de vreme buna si preturi confortabile . :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut, Radu!
    Da, într-adevăr, booking jonglează cu prețurile după o curbă a cărei logică n-am prins-o încă, oricât de tare m-aș fi străduit. Înainte de a rezerva la Onix, găsisem ceva și mai convenabil, hotel Gran Ducat BCN, la 157 euro / 3 nopți, fără mic-dejun, 3 stele (dacă adăugam 60 euro pentru md, ajungeam cam la aceeași valoare per sejur). Am preferat Onix-ul pentru că era de o categorie superioară și plasat într-o zonă ceva mai puțin aglomerată, să zicem.
    Înainte de plecare, am verificat, de curiozitate, prețul la Gran Ducat - suma crescuse de la 157 la 535 euro pentru cele 3 nopți... Incredibil!... Ce vreau să subliniez e că trebuie să cauți cu răbdare și să urmărești ofertele lor speciale, altfel ești victimă sigură a prețului arbitrar stabilit de hotelierii cei hrăpăreți.

    RăspundețiȘtergere