Nu mai este niciun secret,
iubesc Grecia. Mai bine zis, iubim Grecia. Și eu, și-ai mei, și toți prietenii ori
cunoscuții noștri care-au călcat vreodată nisipul unei plaje de la Marea Egee, Mediterană sau Ionică. Grecia e locul unde mă simt confortabil, patul e curat, masa la
tavernă așijderea, oamenii sunt prietenoși și, în cele mai multe cazuri,
corecți (singura fisă de 1 eurocent pe care am văzut-o ever am primit-o la un supermarket în Thassos, ceea ce mă face să cred
că grecii de rând știu să aprecieze banul la justa sa valoare). Din peregrinările mele prin Bulgaria
și Grecia din ultimii 3 ani, am înțeles foarte bine că noi, balcanicii, ne
asemănăm atât de bine, încât, sincer, n-am să înțeleg vreodată ce-avem de
împărțit unii cu alții... în afara unei ipotetice bunăvoințe a mai-marilor
Europei. Care însă, apare rar și cu alte scopuri decât așteptările noastre de
mai bine. Mai bine pentru ei, da, nu contest... Lăsând la o parte anumite cutume legate de
istoria zbuciumată a acestui spațiu, să admitem, totuși, că Grecia are
avantajul unei țări care nu s-a "bucurat" de prea multă lumină de la
Răsărit, aș zice că au fost fericiții câștigători ai unei conjuncturi
favorabile. Pe scurt, au fost mai norocoși ca alții.
Cum spuneam, prin Balcani
lumea seamănă ca două picături de apă, din punct de vedere comportamental.
Oamenii se mișcă în același ritm (încet sau foarte încet, dar aș zice că
bulgarii par un pic mai sprinteni decât noi), în general, se gătește/mănâncă bine
(și-acum oftez după o doradă preparată cu măiestrie la o tavernă din Agios Sostis!...),
se fumează "turcește" (oh, mă ucid cu viciul ăsta, dar le mai trec cu
vederea, nimeni nu-i perfect), se înjură cu spor guvernul (se pare că toți cei
vremelnic suspuși sunt la fel de "capabili", dar aici ne batem pentru
locul întâi, cu șanse reale de a-l câștiga) :))). Peste tot în Balcani oamenii
sunt primitori, peisajele sunt superbe, munții domină relieful, doar marea
parcă este ceva mai albastră la greci. Deși, dacă ar fi să ne luăm după unele
fotografii publicate de NASA recent, și Marea Neagră tinde să prindă un turcoaz
ravisant în următorii ani, datorită nu-știu-cărei alge. Turismul are un trend ascendent
în PIB-ul statelor cu pricina (excepție - România, desigur), iar criza profundă
nu a reușit încă să-i sperie/îndepărteze pe englezi, români sau sârbi de
ospitalitatea greacă (la nemți suspectez mai mult simplă răutate, decât teamă de criza fără de sfârșit a statului elen).
Ne-a plăcut în Thassos
anul trecut foarte mult, n-am avut a ne plânge de nimic, ba dimpotrivă, mai
c-am fi revenit... pe principiul cel vechi și solid, care spune că "drumul
cel mai scurt e drumul bătut" (ehei... îmi revin în minte imaginile de la vila aceea minunată unde-am petrecut o săptămână în iunie trecut - câtă liniște, câtă relaxare... ce mai, ne-a rămas la
suflet pentru totdeauna). Dar stă în firea noastră, a oamenilor, să fim curioși, să explorăm, să vrem să cuprindem cu privirea însetată de frumos și
alte locuri extraordinare, iar la capitolul ăsta Grecia excelează, fără discuție. Nu ți-ar ajunge o
viață întreagă ca să-i vezi minunățiile. Fie ele pe continent sau aruncate pe câte-o
insuliță uitată în mijlocul mării, pe care numai ferry cel maiestuos și gureș o trezește la viață.
Încă de anul trecut, ne
bătea gândul să ne îndreptăm pașii (pași motorizați, desigur, c-au apus demult
vremurile transhumanței :)) spre o insulă vestică, Corfu sau
Zakynthos. Sau poate ambele? Ar fi fost fantastic... dar să lăsăm reveriile! Citisem
mult despre amândouă pe net, nemaivorbind că Mihai a primit în dar de la unchi'-său
(mon frère) de ziua lui, un ghid turistic al Greciei foarte bun, editat de cei
de la National Geographic. Un jurnal de călătorie excelent, scris de un autor care a bătut țara asta în lung și-n lat mai bine de 20 de ani, de care mai profit și
eu din când în când, cu precădere la sfârșit de săptămână, când vipia din oraș
tinde să sufoce orice urmă de viață, sau la ceas de iarnă geroasă, când visez cu ochii deschiși
la o plajă grecească scăldată de-un soare generos, oglindit în albastrul de
poveste al mării...
Așadar, pe la sfârșit de
martie, vrăjit pe loc de o locație faină aleasă de fratele meu în Zakynthos, nu
am mai ezitat căutând alternative și am marșat rapid, operând instantaneu o
rezervare pentru un studio pe booking; perioada - sfârșit de iunie, când activitatea
școlară a unora dintre membrii familiei se va fi terminat cu brio :))),
pentru o săptămână întreagă de dezmăț pe insulă. Unde? La Lithies
Studios-Apartments, Korithi, la o 'zvârlitură de băț de cel mai nordic punct al
insulei, Capul Schinari.
Departe de tumultul aglomeratelor stațiuni sudice, vila este așezată într-un loc de un farmec aparte, gândit parcă pentru iubitorii de liniște și leneveală. Marea te împresoară din trei părți, vila e amplasată la baza unei mici peninsule, iar în locul unde uscatul e gata să piardă lupta cu marea stă timid de veghe farul ce-i avertizează pe navigatori să nu se apropie prea mult de stânci. O construcție elegantă, în stil venețian, ridicată în urmă cu mai bine de o sută de ani (dar bine întreținută), nu foarte înaltă (doar 10m), în vârful căreia flutură drapelul național. În față noastră se înalță mândră o altă insulă ioniană - Kefalonia. Deși distanța este de numai 15 km în linie dreaptă, în zilele cu nebulozitate crescută, insula rămâne învăluită într-o ceață densă, păstrând misterul tărâmului de peste mare... lăsând frâu liber imaginației spectatorilor cu privire la uriașul adormit de vis-à-vis. Când soarele risipește norii și ceața, insula se apropie subit, de parcă o poți atinge cu mâna. Conturul munților din Kefalonia apare frumos desenat la linia orizontului, impresionându-ne prin masivitatea lor. Datorită amplasării vilei pe promontoriul de la Capul Schinari, am avut privilegiul să urmărim din balcon în fiecare zi drumul soarelui de-a lungul apei, bucurându-ne atât de răsăritul său timid din spuma mării, cât și de apusul celest, când astrul zilei se scufunda la somn, epuizat după efortul de peste zi.
Departe de tumultul aglomeratelor stațiuni sudice, vila este așezată într-un loc de un farmec aparte, gândit parcă pentru iubitorii de liniște și leneveală. Marea te împresoară din trei părți, vila e amplasată la baza unei mici peninsule, iar în locul unde uscatul e gata să piardă lupta cu marea stă timid de veghe farul ce-i avertizează pe navigatori să nu se apropie prea mult de stânci. O construcție elegantă, în stil venețian, ridicată în urmă cu mai bine de o sută de ani (dar bine întreținută), nu foarte înaltă (doar 10m), în vârful căreia flutură drapelul național. În față noastră se înalță mândră o altă insulă ioniană - Kefalonia. Deși distanța este de numai 15 km în linie dreaptă, în zilele cu nebulozitate crescută, insula rămâne învăluită într-o ceață densă, păstrând misterul tărâmului de peste mare... lăsând frâu liber imaginației spectatorilor cu privire la uriașul adormit de vis-à-vis. Când soarele risipește norii și ceața, insula se apropie subit, de parcă o poți atinge cu mâna. Conturul munților din Kefalonia apare frumos desenat la linia orizontului, impresionându-ne prin masivitatea lor. Datorită amplasării vilei pe promontoriul de la Capul Schinari, am avut privilegiul să urmărim din balcon în fiecare zi drumul soarelui de-a lungul apei, bucurându-ne atât de răsăritul său timid din spuma mării, cât și de apusul celest, când astrul zilei se scufunda la somn, epuizat după efortul de peste zi.
Din poze, stabilimentul
ales semăna izbitor cu cel din Thassos - clădire cu arhitectură deosebită,
tipic grecească, grădină superbă, amenajată cu gust/stil (din nou, mână de peisagist profesionist), piscină
mare, cu apă curată, de-un albastru incredibil. Așa că, fie și numai din aceste motive, alegerea
s-a făcut foarte ușor, cu inima împăcată. Dacă ne-a plăcut anul trecut, cu siguranță ne va plăcea și-aici. În paranteză, ca simplă observație de turist cu ceva experiență prin țară - așa urâte mi se par construcțiile acelea noi de prin
zone turistice deosebite din nordul țării, vezi pensiunile din Bucovina sau
Maramureș, toate din sticlă și beton (se pare că "civilizația
lemnului" apune încet-încet), ori palatele alea imense din Țara Oașului,
de la Huta-Certeze (de parcă predecesorii celor ce le-au ridicat au trăit la
bloc, nu într-o căsuță normală)!... Toate clădiri atipice locului și arhitecturii traditiționale, parcă lipsite
de suflet și de identitate. Dovedind încă o dată (dacă mai era nevoie), că faptul că ai bani nu te face automat mai înțelept, ba dimpotrivă, aș zice. Noroc că mai vin alții care știu să aprecieze și să păstreze specificul
local, cum sunt elvețienii care cumpără (și renovează) încântați case bătrânești pe Valea Izei sau a Vișeului... sau olandezii care au restaurat cetatea săsească de la Axente Sever
folosind numai dalta și rindeaua, fără aparate electrice, doar cu scule de mână, dorind astfel să
perpetueze tradiția meșteșugărească de odinioară... sau alții la fel ca ei, numai
de prin cele zări străine...
Dan
27.08.2012
Frumoase fotografii ati facut acolo , Dan . Cred ca incet-incet o sa-mi doresc sa ajung in Grecia . Ai reusit sa-mi starnesti curiozitatea cu frumoasele tale articole de calatorie de prin insulele grecesti . Dar , daca ma voi hotarî sa fac pasul , te voi contacta direct . Si pe tine si pe Bubu ca amandoi sunteti grecofili ! :) ))))
RăspundețiȘtergereFrumoase fotografii , Dan ! Foarte sugestive , mester fotograful , ce sa zic ?
RăspundețiȘtergereNu-mi vine să cred că mai eziți, Radu! Pune repede valiza în portbagaj, ia drumul Giurgiului în piept și-apoi mașina lunecă fără probleme catre Sud, încât în 8-9 ore ai atins țărmul Egeei la Salonic. Și de-acolo te-orientezi, ai de ales între atâtea și atâtea plaje... ori sate tradiționale, ascunse prin munți... ori situri istorice... vezi tu ce-alegi, oricum va fi bine. Iar dacă la un moment dat vei rămâne-n loc, neștiind încotro s-o apuci, sună negreșit un prieten:))), te voi ajuta cu tot ce-mi stă în putință, cu cea mai mare plăcere.
RăspundețiȘtergereDespre poze, ce să zic? În Grecia munca de artist îți este ușurată tare mult de mediul înconjurător, meritul meu este doar c-am fost la locul potrivit, la timpul potrivit. :)))
Esti un tip pe cinste , Dan ! Iţi mulţumesc mult pentru solicitudinea ta şi deschiderea pe care o ai pentru îndrumarea paşilor mei într-o eventuală călătorie , pe urmele tale . Deocamdată însă , am alte priorităţi legate de sănătate . Nişte articulaţii uzate înainte de vreme trebuie schimbate ...aşa că în perioada imediat următoare mă voi concentra pe strictul necesar . Vom trăi şi vom vedea ...Să le luăm pe rând şi în ordinea în care ne sunt date de sus ... Nu vreau să fiu patetic . Numai realist ! :)))
RăspundețiȘtergereSănătate multă, Radu! Fă-te tu bine, mai întâi, că Grecia te-așteaptă cuminte, nu pleacă nicăieri :))).
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru gandurile bune , Dan !
RăspundețiȘtergereFrumoasa destinatie !
RăspundețiȘtergere