În vizită la Zorba - I

Ştiu, veţi spune că Thassos-ul nu este casa lui Zorba, precum nici Creangă nu s-a născut în Ardeal. Dar daţi-mi voie să mă folosesc de acest artificiu pentru a face legătura între locul de poveste în care ne-am petrecut concediul din acest an - insula Thassos - şi ţara de origine, Grecia. O ţară pe cât de minunată, pe-atât de greu încercată în ultima vreme.

De ce Grecia? În primul rând, pentru că ne doream să revedem marea, iar de vreo doi anişori încoace medicul pediatru ne recomandă băile de soare, bunînţeles, cu moderaţie, nu cu sacul, cum am văzut că mai fac unii pe la noi... Şi cine suntem noi să ne punem cu zisa doamnei doctor? Doar ştie ce spune, nu?, iar noi suntem docili şi ascultători. Buuun, acestea fiind stabilite, urma să ne hotărâm asupra mării unde ne vom scălda în cele 7-8 zile de vacanţă, odată cererea de CO semnată şi parafată.:) Existau anumite cerinţe: să fie cald, atât la soare, dar mai ales în apă :), să nu fie prea departe de mândra noastră ţară, că avionul nu prea ne place, să fie ieftin (sic!), de parcă la mare e vreodată ieftin, să nu fie aglomerat (hmm.. cam exagerată pretenţia asta, nu?) şi, ultima, dar nu cea din urmă, să nu fie litoralul românesc. Care, vorba lui nenea Iancu, e sublim, dar “lipseşte” cu desăvârşire, de la o vreme încoace (15 ani? poate mai mult?). Adică? Este caracterizat prin absenţa multor chestiuni care-ţi fac sejurul unul confortabil. Lucruri “minore” de genul preţuri aberante, amabilitate, servire rapidă, curăţenie etc. Nu se poate să nu vă placă, mai zic unii cu pieptul umflat de patriotism local, că are de toate: plaje frumoase, hoteluri faine, locuri sublime... Da, dar nu are omenie, pe scurt. Şi aici fiecare poate detalia, eu mă opresc, nu vreau să-mi aduc aminte de păţanii din trecut, evident, neplăcute.
Cred că substantivul care defineşte cel mai bine hotelierul român (de pe litoral) este TUNUL, adică “să-i ardem - acum ori niciodată!”. Nouă litoralul românesc nu ne lipseşte deloc, fie vorba între noi. I-am dat “pas” încă din 2004, cînd ne-am convins că nu are rost să încercăm să-i mai acordăm şi alte şanse, nu are nicio speranţă de vindecare aşa curând. Poate peste 20 de ani, cum spunea un guru al noii democraţii prin ’90, dar noi nu suntem curioşi deloc să mai aflăm dacă între timp a luat o gură de oxigen, zbătându-se cu disperare să nu se înece (că malul s-a înclinat vertiginos... către vecinii bulgari, normal!) sau dacă a luat atât de multă apă (de mare!) încât s-a dus la fund, definitiv.

În condiţiile date, răspunsul a venit firesc, fără prea multe ezitări, Grecia fiind alegerea cea mai potrivită pentru petrecerea celor câteva zile de vacanţă. Are atât de multă mare, încât ne poate da şi nouă şi multor altora din Europa, fără să-şi consume rezervele. Şi fără să strâmbe din nas la musafirii care îi trec pragul. Apropo, se spune că un grec nu poate trăi la mai puţin de 80 de kilometri de mare, de ce oare? Răspunsul e foarte simplu, privind pe hartă, geografic este imposibil.:) Celelalte condiţii deja le bifăm una câte una: căldură, la sfârşit de iunie? Este, doar n-o fi gerul Bobotezei când ne-om duce noi!... Aproape de Bucureşti? Depinde cât de “antrenat” eşti, iar eu, mulţumită locurilor prin care am lucrat, nu mă plâng la capitolul ăsta. 800 km într-o zi? Parfum de iasomie! Recordul personal este de 920 km, dar nu sfătuiesc pe nimeni să încerce să-l bată, retroactiv consider că am forţat atunci, dar nu mai are importanţă, erau alte circumstanţe. Ieftin? Aşa zice lumea... Mă rog, pe-această temă voi mai reveni. Aglomerat? Aici aveam oareşce dubii că da, întrucât, pe lângă oaspeţii tradiţionali din Anglia, Germania sau ţările scandinave, de 10-15 ani au dat năvală în Grecia şi rezidenţii fostului bloc socialist: bulgarii, sârbii, polonezii, ruşii şi, evident că nu puteau lipsi din enumerare, românii.
Nu pot să-mi dau seama cum de au ajuns grecii într-o situaţie aşa de critică, economic vorbind, mai ales că natura a fost atât de generoasă pe-acolo, dar probabil că au şi ei nişte conducători cel puţin la fel de “luminaţi” precum ai noştri, dacă nu şi mai şi. În fine, asta e o altă poveste pe marginea căreia nu vreau să zăbovesc prea mult, le ţin însă, pumnii strânşi, să-şi revină cât mai curând, mai cu seamă cu cât oamenii de rând nu au nicio vină, sunt convins. În turism însă, au o altă cultură faţă de noi, comparaţia nu are sens. 

Gata, e stabilit - Grecia. Deja simţim cum adie vânt de Mediterana. Unde? De anul trecut am propus Thassos, un bun prieten de-al meu, vorbitor de greacă de altfel, mi-a povestit de mai demult despre insulă, bineînţeles, la superlativ. Dacă el şi-ai lui şi-au petrecut concediul 2 ani la rând acolo, înseamnă că trebuie să fie adevărat ce se spune despre “insula de smarald”, deşi, în subconştient, îl suspectam de ceva afinităţi sentimentale pentru Grecia şi ai săi locuitori, cunoscându-i foarte bine, că doar a lucrat şi colaborat cu ei în trecut. Ne-am documentat temeinic, am citit foarte mult despre Thassos pe net (să zicem o câtime din infinitatea de impresii şi de site-uri de prezentare sau de promovare a insulei), aşa că locul a fost setat repejor, fără prea multă zăbavă. Iar cei 750 de km pot fi parcurşi dintr-o bucată, a decis soferul.:) 

Deşi alegerea pensiunilor sau hotelurilor era până acum responsabilitatea mea, fiind recunoscut drept şef de trib pe această felie, prin alegerea inspirată a destinaţiilor de vacanţă, an de an, inclusiv a locurilor de cazare - anul acesta, dintr-o lipsă cronică de timp (datorată serviciului, să mai precizez, mai are vreun rost?!), am rugat “copilotul” să se ocupe de problema asta spinoasă. Care copilot şi-a făcut temeinic temele, cercetând sute (nu exagerez!) de opţiuni de cazare - hoteluri, pensiuni sau apart studiouri de pe toată întinderea insulei. Acum, ca să mă laud şi eu un pic - de-a lungul timpului, n-am prea dat rateuri la acest capitol, respectiv cazare, că ar fi şi păcat... ca să nu mai zic cât de neplăcut ar fi să stai o săptămână într-un loc ce nu-ţi face nicio plăcere. Aşa că vă daţi seama ce presiune extraordinară apăsa pe umerii copilotului. :) Ce stres a avut pâna am intrat în cameră! 

Primul criteriu urmărit a fost plaja. Ar fi bine să fie în apropierea locului de campare, dar nu ţinem niciodată să coborâm din cameră direct cu glezna în apă. Un 10-15 minute de mers pe jos n-ar fi o problemă, face chiar bine la siestă, că tot vorbim de greci.:) Însă, lucrul cel mai important e să fie cu nisip, nu cu pietre. Cine a fost în Venus, ştie la ce mă refer. Am păţit-o urât într-un sejur de 1 Mai, pe vremea studenţiei, cu nişte tăieturi de toată frumuseţea pe gambă şi în talpă, de numa’-numa’... Paranteză scurtă, dacă cineva spune că putem deschide sezonul la Marea Neagră la noi, de 1 Mai, nu-l credeţi, că nu ştie ce vorbeşte. Apa nu avea mai mult de 7-8°C atunci, dar eram tineri şi neliniştiţi şi ne-am băgat să înotăm, să dăm fetele pe spate (nici măcar asta n-am reuşit :)). Am ieşit aproape congelaţi şi anchilozaţi, eu cu rănile despre care vorbeam şi pe care nici măcar nu le simţeam, deşi din tăietura de la picior curgea sângele şiroind. Am dârdâit de frig 30-40 de minute încontinuu, nici romul sau votca servite cu generozitate de prietenii rămaşi pe mal (şi cu miştouri la greu, desigur, “uite-i, băi, şi pe fraierii ăştia, ce tremură ca piftia!...”) nu m-au ajutat să mă opresc din clănţănitul dinţilor. N-aş mai repeta experienţa, nici dac-aş mai avea 20 de ani din nou.

Revin la plajă, cele cu nisip domină partea estică a insulei şi se duc spre sud, vestul şi nordul însă, sunt zone mai virgine, mai puţin aglomerate, dar cu plaje mai neprietenoase. Atunci, Estul să fie! Să fie hotel?! Mai bine nu, că acolo totul e puţin (sau mai mult) mai impersonal, mai fără suflet, dacă vreţi. O afacere, mai bine sau mai prost administrată, după cum ţi-e norocul. Un studio, cu o chicinetă unde să-ţi prepari singur o cafeluţă dimineaţa, privind către Yψario (cât m-am chinuit să găsesc caracterul ăsta!...), ar fi ideal. Iar patronul/proprietarul e mereu dornic să-şi servească clienţii, să-i păstreze şi pe viitor, fiind mult mai săritor în satisfacerea exigenţelor acestora. Studio să fie, atunci! Are şi piscină? Are. Grozav! Poze de prezentare? Superbe. Preţuri? Nope, asta e. Nu ne descurajăm aşa uşor, prea arată bine. Întrebăm, un pic de engleză ştim şi noi, şi grecii.
Final, discuţie pe mail cu proprietarul, am primit răspunsuri foarte prompte la toate întrebările cu care l-am “torpilat”, ne-a convins. Ne-am învoit la preţ şi, în cele din urmă, am trimis un avans prin poştă la început de mai. Gata, ne-am liniştit. Relaxare pentru circa două luni, când aveam să plecăm în Grecia. Cap-compas Thassos - Limenas, MaryAn Apartments.

Va urma.  

20.07.2011

Dan