Despre puţine emisiuni tv pot spune cu certitudine că mai fac parte din cercul meu de preferinţe în prezent. Indiscutabil, Teleenciclopedia este una dintre ele. Nu o prind foarte des, nu tot timpul sunt în casă la ora difuzării, alteori mai uit de ea, prins poate de ştiri sau de vreun film pe un alt canal. Dar întotdeauna o privesc cu plăcere şi cu interes, dacă mă aşez temeinic în faţa televizorului la ora respectivă. Este una (probabil singura) dintre cele mai longevive emisiuni ale TVR-ului postdecembrist. Surviver, dacă vreţi. Chiar şi la filme difuzate pot spune ca TVR-ul rămâne singurul canal care face concurenţă reală ProTv-ului, din punct de vedere calitativ. Aici discuţia poate fi lărgită pe marginea bugetului pe care-l are la dispoziţie, spaţiu publicitar, acoperire naţională ş.a.m.d. Dar... cert este că procentul de filme bune din total difuzat este destul de mare, după părerea mea, ceea ce înseamnă că banii nu-s aruncaţi (toţi) aiurea.
La capitolul divertisment însă, oferta este foarte prăpădită, pe toate posturile. Numai prostioare, nici măcar ceva zâmbete palide nu-ţi stârnesc. Nu mă refer aici la cele de tip reality-show, acelea sunt de-a dreptul îngrozitoare. Nici nu le-aş incadra la divertisment, mai degrabă concurează la premii simbolice, de genul „cine urlă mai tare” (Negru), „cine e mai fiţos” (Bote), „minte multă nu se cere, să fii prost, să ai putere” (Perversul, hal de vedetă tv!) etc. Dacă s-ar organiza astfel de topuri, concurenţa ar fi acerbă. Parcă oamenii sunt din ce în ce mai mândri să-şi expună prostia şi incultura în faţa lumii întregi, fără niciun pic de jenă. Nu mai există nici măcar autocenzura bunului simţ - frate, dacă eşti aşa bolovan, măcar stai în banca ta, nu atrage atenţia! Paradoxal, prostia a devenit acum un serios motiv de mândrie. Şi mi-e teamă că fenomenul se răspândeşte la scară naţională, îngrozitor de repede. Îmi vine în minte un proverb care sintetizează perfect ce spuneam: „dacă prostia ar durea, tare multă lume ar urla”...
Am urmărit Cronica la PrimaTv încă de la începuturi, de când se intitula Cronica Cârcotaşului, abia după vreun an emisiunea devenind Cronica Cârcotaşilor. Apărea doar Huidu, câte 10 minute în fiecare seară. După un an de la debut a făcut cuplu cu Găinuşă şi au devenit din ce în ce mai buni şi mai urmăriţi. Emisiunea s-a extins la o oră, mai apoi la două. Dimineaţa erau prezenţi la matinal, la Radio 21, Buzdugan era pe Contact (Kiss de azi). La un moment dat, au făcut rocada, ei la Kiss, Buzdugan la Radio 21, împreună cu Morar. Poate sunt subiectiv, dar în opinia mea ei erau cei mai buni pe slotul matinal. Îmi plac şi cei de la Guerilla, Dobrovolski şi Craioveanu, dar ei se cred un pic deasupra celor două cupluri care-şi disputau supremaţia (i-am ascultat şi pe ei, nu-s).
Cârcotaşii mă revigorau dimineaţa, îi ascultam cu plăcere în traficul infernal în drum spre serviciu şi mai uitam de toţi meltenii care claxonează, înjură, taie faţa, depăşesc coloana pe stânga etc. Mă supăram şi pe ei câteodată, parcă duceau prea în absurd nişte războaie mici cu diverse personaje de pagina întâi a tabloidelor. La tv, oferta Cronicii este mai generoasă, mai ales că material se găseşte din belşug în peisajul televiziunilor autohtone. Pot spune că am devenit în timp un fan al emisiunii, chiar aveau umor. Spumos, pe alocuri. Sceneta cu Iordănescu, după egalul cu Armenia, a intrat deja în folclor. Toată lumea ştie că „Albania şi Bosnia porneşte ca favorite”...:)
M-am întristat foarte tare astă-iarnă, când Şerban a avut acel teribil accident la schi. Apoi m-am bucurat când uşor-uşor a început să-şi revină. A contat foarte mult faptul că este tânăr. Nu în ultimul rând, sprijinul părinţilor şi prietenilor de la Cronică. Dar... există un mare „dar”. Şerban Huidu nu mai este acelaşi om. Sunt convins că doctorii i-au interzis activitatea susţinută pe care o derula în trecut, că o perioadă nu trebuie să facă vreun efort prea mare. De aceea, a fost doar invitat în platoul de filmare. Ce greu trebuie să-i vină, să fie doar spectator al emisiunii pe care a creat-o şi al cărei suflet era până de curând!
Acelaşi lucru se petrece şi la radio. Nu se întrevede nimic, deşi acolo a revenit înainte de apariţiile la tv. Ceilalţi doi colegi fac emisiunea, el - un fel de băgător de seamă, din păcate. Mi-e teamă că ceva mult mai grav s-a petrecut, că lovitura la cap, comoţia suferită, va lăsa „răni” mult mai adânci. Şi-a pierdut spiritul, e complet anost, lipsit de verva şi spontaneitatea care l-au consacrat. Mi-aduc aminte când a lipsit într-o zi la matinal, dădea examen la Poliţia Rutieră pentru categoria A, se hotărâse să treacă la motocicletă. Găinuşă a făcut cuplu cu Dezbrăcatu, dar n-aveau niciun haz. Atunci s-a văzut destul de limpede că, deşi Mişu este considerat creierul emisiunii, Şerban este (era?), totuşi, sarea şi piperul ei. Acum s-a pierdut, e un oarecare. Cu el sau fără el, emisiunea e deja una fadă.
Sezonul ăsta n-am urmărit Cronica la tv mai deloc. Mi-a lipsit Şerban. La radio, mai mult de 10-15 minute nu am răbdare să-l ascult. Să fi ajuns oare la final de drum Cronica?
09.06.2011
Dan
Danut, orice emisiune are mai devreme sau mai tirziu un sfirsit. Daca ar fi sa fie aici cel al Cronicii, sper macar sa se termine cu demnitate, inainte sa ajunga la mediocritate. Nici Diveris nu mai sint ce erau, pe cind am fost noi sa ii vedem in '90 si le stiam toate scheciurile pe dinafara. Desi la ei altele au fost motivele...
RăspundețiȘtergereReferitor la Teleenciclopedia... Parerea mea, ca poate e mai mult nsotalgie. Cam tot ce e in aceasta emisiune gasesti (si la nivel cantitativ si calitativ superior) pe Discovery si National Geographic. Mai pot sa iasa in evidenta doar cu emisiuni specifice despre romani sau Romania (de la stiinta, arta pina la geografie de exemplu). Recunosc ca si eu ma uit atunci cind o prind :) dar ca la un Discovery romanesc.
RăspundețiȘtergereCătălin, s-ar putea să ai dreptate, pentru Teleenciclopedia - categoric, sunt nostalgic. Era emisiunea de la care sorbeam informaţii cu nesaţ, din diverse domenii. Unde mai pui că era şi singura apolitică, toţi eram sătui de cârnâţăriile debitate de ăia de la Telejurnal. Apreciez la justa lor valoare şi Discovery şi Nat Geo (mai ales Mihai), dar astea au venit un pic mai târziu. Aşa că aş putea spune că mă uit la ele ca la o Teleenciclopedie americană!
RăspundețiȘtergereN-am pomenit de Divertis, au fost buni şi ei la vremea lor, dar mi se pare că au devenit prea comerciali, la ei apreciam umorul elevat. Acum, glumele fără perdea sunt la ordinea zilei şi la ei. Şi pentru că orgoliile n-au mai putut să-i încapă, s-au şi scindat în două grupuleţe, să fie satisfăcute toate pretenţiile de glorie sau bani, habar n-am de ce.
Despre Cronică, ce să zic, ai prins ideea din zbor. La ultime emisiune din sezon, ieri, Găinuşă anunţa cu bucurie că din toamnă se întoarce Şerban. Îi înţeleg/apreciez fair-play-ul faţă de colegul şi prietenul său cel mai bun, dar decât s-o facă la modul ăsta.. mai bine nu. De demnitate-i vorba, nu trebuie să aştepte huiduielile din galerie.
Eu ,în optimismul meu incurabil ,cred ca Serban îşi va reveni complet şi ne va bucura ca mai alaltăieri sufletele , cu spiritul său fin . Este numai o simplă chestiune de timp . Să avem răbdare !
RăspundețiȘtergereRadu, şi eu m-aş bucura să se întâmple aşa, dar nu sunt atât de optimist ca tine. Mai degrabă înclin să cred că nu. Dar... ce să zic, bine că e sănătos, are timp s-o ia de la început, în radio sau oriunde altundeva, sunt sigur că, la un moment dat, va reveni în prim-plan. Însă nu acum, e prea devreme. Presa l-a cruţat deocamdată, dar vei vedea că, dacă se apucă din nou de treabă, fără sclipirile de altădată, în toamnă nu-l vor mai ierta, îl vor desfiinţa. Sunt convins că îl aşteaptă la cotitură, pe mulţi i-a călcat şi el pe bătături.
RăspundețiȘtergereÎn fine, vom trăi şi vom vedea.
Ar fi mare păcat dacă nu şi-ar reveni complet . Am avea cu toţii numai de pierdut . Este adevărat , decît să ajungă un mare fîs , precum Divertis , e de preferat să se retragă din cîrcoteală cu fruntea sus !
RăspundețiȘtergereTeleenciclopedia... și vocea doamnei care s-a stins nu de mult. Am căutat pe net, o chema Lucia Mureșan. Domnul s-o odihnească în pace!
RăspundețiȘtergereÎnainte de 1989 două emisiuni ieșeau din tipare.Teleenciclopedia și Reflector.
Cea de-a doua s-a stins, încet-încet. Lesne de înțeles de ce. Se clădise, adică, o societate care nu mai impunea critici. Era aproape perfectă. În ce privește Teleenciclopedia, mie mi se pare că publicul țintă (cât pe ce să scap un „target”) era un pic diferit de cel care azi urmărește Discovery ori canalele înrudite. Ca să folosesc un clișeu, se adresa „maselor largi, populare”. La Discovery e un pic alt nivel.
Dragă Dan, după cum mă știi, nu prea reușesc să sintetizez în câteva rânduri așa că mai zăbovesc nițel. Trec la cranici radio.
Nu ascult radio decât dimineața, când merg spre serviciu și, în oglindă, seara, când merg spre casă. Dimineața, de obicei, ascultam Kiss. Cei doi cârcotași se completau. Aveau haz, Găinușă are un spirit subțire, e spontan, inspirat. Șerban îl completa, împreună formau oul. Un ceva rotund și, deseori, spumos. Sigur că mai derapau și ei uneori, tot oameni sunt. Însă pastila zilnică, tocănița, pe care Mișu ne-o servea caldă, piperată și plină, de cele mai multe ori, cu bucăți suculente de subiect savuros, făceau din emisiunea lor de dimineață ceva unic în peisajul radioului românesc. Nu știu dacă știi, Găinușă era autorul pastilelor cu care Călinescu începea emisiunile sale de la ora 22,00, de acum câțiva ani. Ba, dacă nu greșesc, mai făcea textele și pentru trupa de la Chestiunea Zilei. Alături de Dragoș Moștenescu.
Cred că fiecare post de radio are publicul lui. Eu nu-i prea înghit pe Dobrovolschi și ceilalți. Spontani, nimic de zis. Au vorbe, nimic de zis. Au voci groase, naturale sau făcute din butoane. Mă rog, nu că n-ar fi isteți. Numai că se cred mai isteți decât sunt și, mai ales, n-ar lăsa, Doamne ferește, să treacă o zi fără câteva exprimări engleziste.Așa că le-am urat „să fie la voi acolo!” și am migrat către Rock Fm. Cum contracarez comentariile tembele ale băiatului de dimineață? Simplu: când se termina melodia pun pe mute. Pornesc după câteva zeci de secunde.
Despre cei de la Zu numai de „bine”. Știu că au și ei publicul lor. Altă categorie, treaba lor. Mie mi se pare că ilustrează perfect rata abandonului școlar din zilele noastre.
Revin la Șerban Huidu. Prin februarie, pe când începeau să vină vești bune cu privire la recuperarea lui în clinica de acolo, am avut curiozitatea să intru pe blogul lui.
Pe lângă abundența mesajelor de încurajare, m-a mișcat un mesaj venit chiar de la Șerban, ca răspuns la încurajările celor care se gândeau la el. Spunea (nu sunt chiar cuvintele sale): îmi revin, puțin câte puțin. Pot să vă asigur că acum văd viața altfel.
Vedetele, mă gândeam eu la momentul ăla, chiar și cele care par să-și fi păstrat o brumă de bun simț, se cred plămădiți din alt aluat decât ăilalți, cei neștiuți. Motivul o fi, poate, faptul că ei privesc toate cele care compun viața dintr-o altă perspectivă. Una e să spui ce crezi de la microfonul unui post de radio, când mii de oameni te ascultă cu admirație și alta e să expui o idee acasă ori celor 3-4 colegi de birou de la serviciul tău nespectaculos. Una e să „te dai” într-un, să zicem, AUDI nu știu ce tip la 28 de ani și alta e să te bucuri că ai reușit să-ți iei un Ford second după 40.
Copacul ăla a fost punctul din care perspectiva lui Șerban s-a schimbat radical. Cred că, dacă am înțeles eu bine, el a mulțumit cerului că i s-a oferit șansa să înțeleagă care sunt bunurile de preț pe care ți le oferă viața. Altfel zis, a înțeles că ceea ce valoriza el în prima viață sunt niște nimicuri pe care nu dă doi bani în cea de-a doua.
Altminteri, sper ca Radu să aibă dreptate. Eu am niște dubii. Cred că niște sinapse s-au deteriorat iremediabil. Păcat, era un spirit pozitiv. Pardon, este...
Dar, pe de altă parte, mă bucur nespus pentru el. Are o a doua viață.
Ştefan, îmi face plăcere că zăboveşti pe-aici, putem astfel să schimbăm impresii şi păreri mai pe larg, eu sunt bucuros întotdeauna să aflu lucruri noi.
RăspundețiȘtergerePerioadele în care ascult radio-ul coincid cu cele pe care le-ai expus şi tu, în drum şi dinspre serviciu. Cu perioade extinse când mai plec în delegaţii prin ţară, atunci ascult mai mult, că drumurile îs tare lungi şi anevoioase. EuropaFM, că au acoperire mai mare. Dar, la un moment dat, ştirile se repetă, din oră în oră aceleaşi, şi nu le mai suport... Aşa că iau cu mine şi câteva CD-uri pe care le tocesc în detrimentul ultimelor aventuri ale lui Pepe şi Irinel. Şi alţii ca ei, care monopolizează fără noimă spaţiul de emisie al majorităţii canalelor radio/tv.
Ştiu că Mişu scria textele la matinalul lui Călinescu şi apoi la Chestiunea Zilei. De fapt, de-acolo a plecat către Cronică, unde a format acest cuplu bine sudat cu Şerban. Am spus-o, ca ascultător de matinal zi de zi, pentru mine ei erau lideri. Şi când l-au racolat şi pe Toni Tecuceanu, am zis că nimeni şi nimic nu le va mai sta în cale (Dumnezeu să-l odihnească!)... Prima dată când l-am auzit pe Toni la Kiss, l-a imitat pe Năstase, cel cu politichia, aşa de bine, că abia la final mi-am dat seama că e o farsă!...
După cele petrecute în iarnă, la schi, am migrat şi eu către RockFM l-am descoperit relativ repede, la o săptămână sau două de la începutul emisiei, fără să am habar cine l-a deschis sau al cui este. M-am lămurit repede, dimineaţa era Hrubaru la pupitru. Tip fain, fără veleităţi de mare vedetă sau de elită culturală. În schimb, Boariu ăsta e o mare gaură în audienţa lor. Numai stupidităţi debitează, iar glumele lui sunt complet lipsite de umor. Am reţinut ideea cu butonul de "mute"... Mă bucur să văd însă, că avem aceleaşi preferinţe radiofonice.:)
Mă bucur că Şerban a scăpat din groaznicul accident suferit pe pârtie, şi, dacă viaţa i-a oferit o nouă şansă, sunt sigur că acum va şti s-o aprecieze la justa ei valoare. În afară de vedetismul care, sunt convins, i s-a urcat puţin câte puţin la cap, pe măsură ce succesul emisiunii a crescut, mai era şi-un pic de teribilism la mijloc, din câte spunea Mişu în direct - viteză, adrenalină etc. Am spus-o, nici eu nu-s aşa optimist, privind revenirea sa la forma de dinainte, dar... bine că e numai atât!